Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

294
Constantin Hrehor
crânceni /Adânc răsunetul sirenii" (M. Beniuc):
„Comunismul avea cele mai mari armate ale lumii şi cei mai
numeroşi câini de pază. Şi cu toate acestea a murit"
„Comunismul a murit de moarte bună, de bătrâneţe. A fost moşit, în
hrube ascunse, de minţi scelerate, alăptate de forţe oculte, a crescut, şi-a
formulat şi şi-a pus în practică programul, netulburat de nimeni, a guvernat,
a poruncit cum a vrut, şi-a impus legile ce le-a voit, a mutat popoare pe alte
locuri, a distrus naţionalităţi, destine, culturi şi vieţi, a umplut jumătate din
omenire cu lagăre, temniţe, crime şi gropi comune, cu sânge şi lacrimi."
„Rezistenţa armată din munţii României, de după război, n-a fost o
luptă a partizanilor, nu a avut un caracter partinic sau etnic, ci a pornit din
disperarea unui popor a cărui demnitate era în pericol, nemaiexistând
soluţia salvării.
Cum s-au adunat Cine le-a dat curaj Care era numele lor, cum
arătau chipurile lor, cum au trăit, cum au luptat, cum au murit Sunt
întrebări pe care şi le-au pus mulţi. Răspunsurile nu au fost date decât în
parte."
„Se încearcă să se reducă lupta pentru rezistenţă armată la lupta
ţăranilor împotriva colectivizării. A îmbrăcat rezistenţa noastră şi acest
aspect, dat trebuie să se ştie că nu pentru hambare şi pătule sau pentru o
pâine rumenă au luptat Gheorghii şi Ionii. Nu pentru averi trecătoare, ci
pentru dreptate şi demnitate au luptat aceşti oameni."
„Celor morţi în munţi, celor prinşi şi torturaţi în închisori le suntem
datori cu un mormânt, o cruce şi cu dezvăluirea adevărului, întrebările şi
răspunsurile reale vin tot din munţi, faptele eronate şi răstălmăcirile vin în
schimb de la oameni."
„Mândria unui neam se apără cu arma în mână. Celor ce s-au înfrăţit
cu stâncile munţilor şi cu fiarele pădurilor, celor ce şi-au dat sângele sau au
murit în torturile securităţii, celor ce au riscat totul ajutându-i li se cuvine
recunoştinţă"
„O îndatorire morală este alcătuirea unei istorii adevărate şi cât mai
complete a rezistenţei la agresiunea comunistă. Este o îndatorire urgentă,
impusă de obligaţia de gratitudine faţă de cei care au plătit cu viaţa, cu
sângele şi cu sănătatea, curajul de a fi înfruntat bărbăteşte împilarea
comunistă."
„Ar trebui ca la baza altarului catedralei, alături de oase de la
Călugăreni, Roşcani, Valea Albă, să fie aduse oase lăsate de brigada
popilor la canal, oase din râpile cimitirelor săracilor de la Sighet, Aiud,
Gherla, Piteşti, Târgu Ocna şi Valea Piersicilor de la Jilava, de acolo unde
s-a murit pentru Hristos şi pentru neam. Şi de la Poşaga, din poiana de unde
doi popi au fost ucişi şi îngropaţi.