16.02.2015 Views

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

<strong>Muntele</strong> m\rturisitor<br />

m-a lăsat aşa, încet. Acolo era celula condamnaţilor la moarte. Erau acolo<br />

găuri în perete, semne de la împuşcături. ~n Valea Piersicilor, lângă Jilava,<br />

unde a fost împuşcat şi Antonescu, acolo se făceau execuţiile. Peretele era<br />

gros de doi metri şi acolo era un WC de lemn, cu o ţeava afară Nu se ieşea<br />

deloc afară. Am stat acolo vreo săptămână, îmi aduceau acolo mâncarea.<br />

După o săptămână m-au luat şi m-au dus în celula nr. 4. După un timp m-au<br />

scos şi mi-au tăiat lanţurile. Acolo nu erau condamnaţi cu lanţuri.<br />

C.H.: Lanţurile cum vi le-au pus Aşa, cu bătaie de ciocan<br />

Gv.V.: Da. La capătul verigilor, la un capăt şi la altul erau cătuşe,<br />

care se deschideau în dreapta şi în stânga. Se închideau într-o ureche. După<br />

ce cătuşele erau închise, puneai piciorul pe nicovală şi se bătea câte un nit<br />

cu barosul: „Gata. Scoală. Du-te!.<br />

Mi-au tăiat lanţurile şi m-au băgat în celulă. Acum eram fericit, fără<br />

lanţuri. S-a îmbunătăţit mult situaţia. Acum pot să fac multă închisoare!<br />

Generalul Gradin, prof. Vulcănescu, colonei..., doctori...., mulţi erau,<br />

treizeci şi ceva de oameni... Toţi într-o celulă. Erau trei rânduri de paturi<br />

suprapuse. N-aveam voie să stăm pe paturi aici, zilnic ne plimbam prin<br />

celulă. Erau patru metri de la uşă până la geam. N-aveam voie să ne uităm<br />

afară, deşi erau jaluzele înclinate şi oricum nu vedeam nimic. Dacă erai<br />

observat de la uşă, erai mort. Erai dus la izolare şi acolo mureai. Am stat<br />

acolo un an de zile.<br />

~n anul 1957 mi s-au pus iarăşi lanţuri la picioare şi, în dubă, m-au<br />

dus la Aiud. La Aiud mi s-au tăiat din nou lanţurile... Dar mi le-au pus din<br />

nou căci toamna, în acelaşi an, 1957, cum ia vulturul puiul, am fost luat şi<br />

dus la Jilava. De oriunde ai fi venit, trecerea era prin Jilava. Din Ardeal<br />

dacă veneai spre Moldova, treceai prin Jilava. Dacă treceai spre Constanţa,<br />

treceai prin Jilava. Dacă veneai de la Constanţa spre Ardeal, obligatoriu<br />

treceai prin Jilava.<br />

C.H.: De ce asta<br />

Gv.V.: Era tranzitul. Stăteai un timp la Jilava şi de acolo te lua duba<br />

de Moldova, dacă aveai destinaţia acolo. Venea apoi duba de Ardeal,<br />

veneau o dată pe lună şi, deseori, nu corespundea orarul. Stăteai până la<br />

transportul următor în Jilava. Când a fost ziua pentru Moldova, m-a scos<br />

din Jilava şi m-a dus la dubă.<br />

C.H.: Era o repartiţie regională sau repartiţii după gravitatea unor<br />

fapte<br />

Gv.V.: Ce e aceea repartiţie<br />

C.H.: Se alegeau închisorile conform gravităţii faptelor<br />

Gv.V.: Nu. Ăsta era traseul, în regiunea Jilava condamnaţii erau<br />

sortaţi după gravitate. Ăsta era traseul pentru orice deţinut.<br />

C.H.: Şi maltratarea a continuat sau numai în perioada anchetei aţi<br />

avut de suferit<br />

169

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!