Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Muntele</strong> m\rturisitor<br />
m-a lăsat aşa, încet. Acolo era celula condamnaţilor la moarte. Erau acolo<br />
găuri în perete, semne de la împuşcături. ~n Valea Piersicilor, lângă Jilava,<br />
unde a fost împuşcat şi Antonescu, acolo se făceau execuţiile. Peretele era<br />
gros de doi metri şi acolo era un WC de lemn, cu o ţeava afară Nu se ieşea<br />
deloc afară. Am stat acolo vreo săptămână, îmi aduceau acolo mâncarea.<br />
După o săptămână m-au luat şi m-au dus în celula nr. 4. După un timp m-au<br />
scos şi mi-au tăiat lanţurile. Acolo nu erau condamnaţi cu lanţuri.<br />
C.H.: Lanţurile cum vi le-au pus Aşa, cu bătaie de ciocan<br />
Gv.V.: Da. La capătul verigilor, la un capăt şi la altul erau cătuşe,<br />
care se deschideau în dreapta şi în stânga. Se închideau într-o ureche. După<br />
ce cătuşele erau închise, puneai piciorul pe nicovală şi se bătea câte un nit<br />
cu barosul: „Gata. Scoală. Du-te!.<br />
Mi-au tăiat lanţurile şi m-au băgat în celulă. Acum eram fericit, fără<br />
lanţuri. S-a îmbunătăţit mult situaţia. Acum pot să fac multă închisoare!<br />
Generalul Gradin, prof. Vulcănescu, colonei..., doctori...., mulţi erau,<br />
treizeci şi ceva de oameni... Toţi într-o celulă. Erau trei rânduri de paturi<br />
suprapuse. N-aveam voie să stăm pe paturi aici, zilnic ne plimbam prin<br />
celulă. Erau patru metri de la uşă până la geam. N-aveam voie să ne uităm<br />
afară, deşi erau jaluzele înclinate şi oricum nu vedeam nimic. Dacă erai<br />
observat de la uşă, erai mort. Erai dus la izolare şi acolo mureai. Am stat<br />
acolo un an de zile.<br />
~n anul 1957 mi s-au pus iarăşi lanţuri la picioare şi, în dubă, m-au<br />
dus la Aiud. La Aiud mi s-au tăiat din nou lanţurile... Dar mi le-au pus din<br />
nou căci toamna, în acelaşi an, 1957, cum ia vulturul puiul, am fost luat şi<br />
dus la Jilava. De oriunde ai fi venit, trecerea era prin Jilava. Din Ardeal<br />
dacă veneai spre Moldova, treceai prin Jilava. Dacă treceai spre Constanţa,<br />
treceai prin Jilava. Dacă veneai de la Constanţa spre Ardeal, obligatoriu<br />
treceai prin Jilava.<br />
C.H.: De ce asta<br />
Gv.V.: Era tranzitul. Stăteai un timp la Jilava şi de acolo te lua duba<br />
de Moldova, dacă aveai destinaţia acolo. Venea apoi duba de Ardeal,<br />
veneau o dată pe lună şi, deseori, nu corespundea orarul. Stăteai până la<br />
transportul următor în Jilava. Când a fost ziua pentru Moldova, m-a scos<br />
din Jilava şi m-a dus la dubă.<br />
C.H.: Era o repartiţie regională sau repartiţii după gravitatea unor<br />
fapte<br />
Gv.V.: Ce e aceea repartiţie<br />
C.H.: Se alegeau închisorile conform gravităţii faptelor<br />
Gv.V.: Nu. Ăsta era traseul, în regiunea Jilava condamnaţii erau<br />
sortaţi după gravitate. Ăsta era traseul pentru orice deţinut.<br />
C.H.: Şi maltratarea a continuat sau numai în perioada anchetei aţi<br />
avut de suferit<br />
169