110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

14
RUPTURA UTERINĂ
Ruptura uterină reprezintă o urgenţă obstetricală
majoră, care determină prognostic fetal infaust şi
care poate pune în discuţie şi prognosticul vital
matern.
Sunt raportate variate incidenţe, de la 1/1200 la
1/18000 naşteri.
Frecvenţa rupturilor uterine probabil că nu a
scăzut vizibil în ultimele decenii, dar rezultatele
tratamentului s-au schimbat semnificativ. Cu
toate acestea, 20% din decesele materne cauzate
de hemoragie se datorează rupturii uterine.
CUPRINS
o Definiţie
o Clasificari
o Clasificarea factorilor etiologici
o Clasificare anatomopatologică
o Atitudine diagnostică
o Diagnostic diferenţial
o Evoluţie, complicaţii, prognostic
o Atitudine terapeutică
I. DEFINIŢIE
Ruptura uterină reprezintă o soluţie de continuitate a uterului gravid, prin care fie acesta comunică direct
cu cavitatea peritoneală (ruptura completă), fie este separat de aceasta prin peritoneul uterin sau al
ligamentului larg (ruptura incompletă).
II. CLASIFICĂRI
După starea uterului înainte de ruptură:
Uter normal;
Uter cicatriceal (post operaţie cezariană,
miomectomie).
După momentul apariţiei:
În cursul sarcinii;
În cursul travaliului.
II.1. CLASIFICAREA
FACTORILOR ETIOLOGICI
II.1.1 ANOMALII UTERINE
1. intervenţii chirurgicale pe uter:
operaţie cezariană sau histerotomie;
ruptură uterină în antecedente;
miomectomie cu deschiderea cavităţii
uterine;
rezecţie cornuală;
metroplastie.
2. traume uterine accidentale:
avorturi;
traumatisme abdominale – accidente, plăgi
tăiate sau împuşcate;
ruptură uterină la o sarcină anterioară.
3. anomalii congenitale:
sarcină în corn uterin.
Anomalii uterine sau intervenţii pe uter
anterioare sarcinii actuale