110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

260
Hidramniosul acut – dureri abdominale, uter
în tensiune dar contractura uterină este absentă.
Diagnosticul diferenţial al stării de şoc:
Hemoragie intraperitoneală;
Apendicită acută, colecistită acută, peritonită;
Chist de ovar torsionat.
IV. ATITUDINE TERAPEUTICĂ
Profilaxie – consultaţii prenatale periodice,
dispensarizarea gravidelor cu risc (în special a celor
cu hipertensiune indusă de sarcină).
La internare:
se recoltează sânge pentru hemoleucogramă,
grup sanguin, Rh, fibrinogen, timp de
protrombină, timp parţial de tromboplastină,
produşi de degradare ai fibrinei;
monitorizarea diurezei prin introducerea unui
cateter Foley;
monitorizarea semnelor vitale materne;
monitorizarea cardiotocografică a activităţii
cardiace fetale;
alertarea medicilor anestezist şi neonatolog în
vederea unei potenţiale operaţii cezariene de
urgenţă.
Decolarea limitată, cu pacienta stabilă,
asimptomatică sau cu simptomatologie minimă,
impune monitorizarea mamei şi fătului. Terapia
tocolitică cu sulfat de magneziu poate fi utilă în caz
de persistenţă a contracţiilor la o sarcină înainte de
37 săptămâni şi pentru amânarea travaliului astfel
încât corticosteroizii să-şi facă efectul.
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
Decolarea extinsă impune:
naşterea rapidă, fie pe cale vaginală, fie prin
operaţie cezariană, în funcţie de gradul
sângerării, prezenţa sau absenţa travaliului
activ şi a suferinţei fetale;
tratarea şocului şi hipovolemiei;
corectarea tulburărilor de coagulare.
Naşterea pe cale vaginală
când fătul este viu, dar este prezentă suferinţa
fetală;
când fătul este mort;
amniotomia precoce accelerează travaliul, mai
ales în sarcina la termen;
travaliul este caracterizat de hipertonie uterină;
dacă tonusul uterin crescut nu este însoţit de
contracţii uterine ritmice, este indicată
perfuzia ocitocică în doze standard;
după delivrenţa placentei, este necesar masajul
uterin şi stimularea uterină farmacologică,
pentru a realiza hemostaza la nivelul patului
placentar.
Operaţia cezariană
indicată în momentul apariţiei suferinţei fetale,
pentru cauze obstetricale, când şocul datorat
hemoragiei nu poate fi controlat altfel sau
când travaliul şi naşterea nu au avut loc într-o
perioadă rezonabilă de timp, între 12 şi 18 ore;
pot apare tulburări de coagulare, cu sângerare
excesivă la nivelul inciziei abdominale şi
uterine.