110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

184
Situaţii ce prezintă risc crescut de asociere a unei
anomalii cromozomiale
Pierdere fetală
la vârste
gestaţionale mici
Anomalii
structurale
fetale
Feti cu restricţie
de creştere
intrauterina
60 – 90% dintre
avorturile de prim
trimestru
puternic corelata cu
vârsta materna
incidenţa scade la 24%
intre 16 – 19 săptămâni
6% incidenţa în
apropierea termenului
direct proporţional cu
severitatea
malformatiilor
anomaliile cromozomiale
se întâlnesc mai ales în
cazurile care asociază şi
malformatii
V.6. Malformaţii structurale fetale
15% pana la 20% dintre cazurile de deces fetal
intrauterine asociază anomalii structurale majore.
Dintre malformaţiile posibil responsabile de
pierderea fetală, fără a asocia anomalii
cromozomiale mai frecvent întâlnite sunt:
defecte de perete abdominal;
defecte de tub neural;
sindrom Potter;
acondrogeneza;
sindromul benzilor amniotice.
V.7. Cauze infecţioase
Agenţii infecţioşi pot determina moarte fetală
prin afectare sistemică materna severa (ex: gripa),
insuficienta placentara prin afectare directa a
placentei (malaria) sau boala sistemică fetală (inf.
cu Escherichia coli). în general cauzele infecţioase
determina pierderea sarcinii în primul trimestru.
Infecţia fetală, dobândita transplacentar sau
transcervical, reprezintă o cauza comuna de
morbiditatea si, mai rar, de mortalitate neonatală.
V.8. Diabetul zaharat
Daca mortalitatea fetală atingea valori până la
50% în era preinsilinica, acest procent este în
continuă scădere, apropiindu-se de valorile întâlnite
la populaţia sănătoasa. Desigur, principala condiţie
o reprezintă un bun control glicemic ce acoperă
inclusiv perioada conceptională.
V.9. Cauze placentare
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
Abruptio placentae, placenta praevia şi vasa
praevia pot determina moarte fetală în anumite
condiţii. Mecanismul este reprezentat de reducerea
suprafeţei placentare disponibile pentru schimburile
nutritive, în special gazoase, în primele doua
situaţii şi exsanguinare în ultimul caz.
V.10.
Moartea fetală inexplicabilă
Cauzele morţii fetale intrauterine sunt
complexe, intricate şi, de multe ori, necunoscute,
sau cel puţin, inaparente. O proporţie destul de
mare din cazuri şi foarte variabila, intre 12 şi 50%,
nu prezintă etiologie identificabila, în ciuda tuturor
investigaţiilor disponibile.
Moartea fetala inexplicabila se defineşte ca
survenind neaşteptat, nesugerat de antecedente şi
de cursul sarcinii până la acel moment şi fără
identificarea unei cauze în cursul autopsiei sau
examenelor histopatologice ulterioare.
VI. NAŞTEREA
În marea majoritate a cazurilor travaliului
survine spontan în primele două săptămâni de la
moartea fătului. Retenţia unui făt mort este marcată
de riscul instalării coagulopatiei de consum
datorita eliberării gradate în circulaţia materna de
tromboplastina din ţesuturile feto-placentare.
Această complicaţie apare, de obicei, după un
interval mai mare de patru săptămâni, dar nu este
exclus ca acest interval sa fie mai scurt.
Monitorizarea în sensul prevenţiei acestei
complicaţii se face prin:
determinarea cantităţii de fibrinogen;
numărul de plachete;
timpul de protrombina;
aPTT;
produsi de degradare a fibrinei.
Depistarea precoce este deosebit de
importanta, mai ales în cazul instituirii analgeziei
neuraxiale în travaliu sau necesităţii efectuării unor
manevre invazive.
Inducerea travaliului este iniţiate, de obicei,
cat mai precoce după momentul stabilirii
diagnosticului, ţinând cont şi de impactul emoţional
pe care îl poate avea purtarea intrauterina a unui făt
mort.
Tratamentul coagulării intravasculare
diseminate (CID) consta in: