110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
6<br />
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ<br />
III. SEMIOLOGIA SARCINII<br />
III.1. SEMNELE DE SARCINĂ se<br />
clasifică în semne de probabilitate şi semne de<br />
certitudine (tabel IV).<br />
Semnele de probabilitate de sarcină şi-au<br />
pierdut valoarea diagnostică de la intrarea în uz a<br />
testelor de detectare precoce a sarcinii bazate pe<br />
măsurarea hCG şi a ecografiei, dar sunt manifestări<br />
care trebuie cunoscute şi explicate gravidei; aceste<br />
semne apar foarte repede, la debutul sarcinii.<br />
Simptomele de sarcină (manifestări<br />
subiective) sunt variabile interindividual, dar<br />
labilitatea psihică, fatigabilitatea, somnolenţa,<br />
dereglarea orarului somn / veghe apar la multe<br />
gravide, încă de la începutul sarcinii.<br />
Amenoreea: în cazul încetării bruşte a<br />
menstruaţiilor spontane, ciclice, predictibile, primul<br />
diagnostic care trebuie avut în vedere este sarcina.<br />
Semnele digestive: greaţa, vărsăturile, modificarea<br />
apetitului apar frecvent la gravide; manifestările<br />
digestive în sarcină variază în funcţie de vârsta<br />
gestaţională. În cazul în care greaţa, vărsăturile şi<br />
inapetenţa sunt constante în trimestul I, realizează<br />
tabloul clinic de hyperemesis gravidarum, cu<br />
diverse grade de gravitate.<br />
Semnele urinare: cel mai frecvent şi constant<br />
este polakiuria, dar pot apărea şi nicturia, urgenţa<br />
micţională spre sfârşitul sarcinii. Aceste tulburări<br />
micţionale sunt foarte frecvente la gravide şi de<br />
cele mai multe ori nu au substrat patologic, dar în<br />
evaluarea simptomalogiei urinare în asemenea<br />
cazuri trebuie avut în vedere, pe de altă parte, că<br />
pielonefrita reprezintă principalul motiv neobstetrical<br />
de internare la gravide.<br />
ATENŢIE! Asocierea tulburărilor micţionale cu<br />
febră / frison la gravide reprezintă un context de<br />
alarmă, sugestiv pentru pielonefrită.<br />
Modificările tegumentare: hiperpigmentarea<br />
tegumentului de pe nas şi pomeţi („masca de<br />
sarcină”), hiperpigmentarea liniei albe,<br />
hiperpigmentarea organelor genitale externe şi<br />
apariţia vergeturilor sunt frecvente în sarcină.<br />
Modificările sânilor: hiperpigmentarea<br />
areolei şi infiltrarea „în sticlă de ceas”, formarea<br />
areolei secundare şi a tuberculilor Montgomery<br />
sunt patognomonice în sarcină şi mai pregnante<br />
la primipare.<br />
În prezent, diagnosticul sarcinii incipiente se<br />
face pe baza următoarelor „semne”:<br />
istoric de amenoree;<br />
test de sarcină pozitiv (hCG urinar, hCG seric<br />
crescut);<br />
vizualizarea embrionului de la 5 săptămâni de<br />
gestaţie.<br />
A Semnele clinice de certitudine în sarcină apar<br />
abia din trimestrul II.<br />
Tabel IV<br />
Semne de sarcină.<br />
semne de<br />
semne de<br />
probabilitate<br />
certitudine<br />
în trimestrul I<br />
Acuze subiective de tipul<br />
labilităţii neuropsihice şi<br />
a senzaţiei de greaţă<br />
Manifestări subiective la<br />
nivelul sânilor (senzaţia<br />
de gonflare)<br />
Amenoreea secundară<br />
Polakiurie<br />
Modificări ale<br />
tegumentelor şi<br />
mucoaselor<br />
Modificări obiective la<br />
nivelul sânilor<br />
Modificări de aspect ale<br />
organelor genitale<br />
externe<br />
Modificări de aspect ale<br />
mucusului cervical<br />
Modificări de volum,<br />
consistenţă şi reactivitate<br />
ale uterului<br />
în a doua jumătate a<br />
sarcinii<br />
Mărirea de volum a<br />
abdomenului, cu senzaţia<br />
de „balotare”<br />
Contracţii uterine<br />
Braxton Hicks<br />
III.2.<br />
Palparea<br />
segmentelor<br />
fetale şi a<br />
mişcărilor<br />
active fetale<br />
Perceperea<br />
clinică a<br />
bătăilor<br />
cordului fetal<br />
Vizualizarea<br />
imagistică a<br />
fătului<br />
INDICIILE DE RISC<br />
OBSTETRICAL<br />
Acestea se pot obţine din: anamneză, examen<br />
clinic general sau examen clinic genital (tabelul V).<br />
Aceste indicii ar trebui obţinute, în măsura<br />
posibilităţilor, de la prima consultaţie prenatală sau<br />
la consultaţia preconcepţională.<br />
III.3. SEMNELE DE ALARMĂ<br />
(tabelul VI) fac necesară prezentarea de urgenţă la<br />
medicul specialist şi obligă la un examen<br />
amănunţit, complet, inclusiv examen genital.