110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

6
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
III. SEMIOLOGIA SARCINII
III.1. SEMNELE DE SARCINĂ se
clasifică în semne de probabilitate şi semne de
certitudine (tabel IV).
Semnele de probabilitate de sarcină şi-au
pierdut valoarea diagnostică de la intrarea în uz a
testelor de detectare precoce a sarcinii bazate pe
măsurarea hCG şi a ecografiei, dar sunt manifestări
care trebuie cunoscute şi explicate gravidei; aceste
semne apar foarte repede, la debutul sarcinii.
Simptomele de sarcină (manifestări
subiective) sunt variabile interindividual, dar
labilitatea psihică, fatigabilitatea, somnolenţa,
dereglarea orarului somn / veghe apar la multe
gravide, încă de la începutul sarcinii.
Amenoreea: în cazul încetării bruşte a
menstruaţiilor spontane, ciclice, predictibile, primul
diagnostic care trebuie avut în vedere este sarcina.
Semnele digestive: greaţa, vărsăturile, modificarea
apetitului apar frecvent la gravide; manifestările
digestive în sarcină variază în funcţie de vârsta
gestaţională. În cazul în care greaţa, vărsăturile şi
inapetenţa sunt constante în trimestul I, realizează
tabloul clinic de hyperemesis gravidarum, cu
diverse grade de gravitate.
Semnele urinare: cel mai frecvent şi constant
este polakiuria, dar pot apărea şi nicturia, urgenţa
micţională spre sfârşitul sarcinii. Aceste tulburări
micţionale sunt foarte frecvente la gravide şi de
cele mai multe ori nu au substrat patologic, dar în
evaluarea simptomalogiei urinare în asemenea
cazuri trebuie avut în vedere, pe de altă parte, că
pielonefrita reprezintă principalul motiv neobstetrical
de internare la gravide.
ATENŢIE! Asocierea tulburărilor micţionale cu
febră / frison la gravide reprezintă un context de
alarmă, sugestiv pentru pielonefrită.
Modificările tegumentare: hiperpigmentarea
tegumentului de pe nas şi pomeţi („masca de
sarcină”), hiperpigmentarea liniei albe,
hiperpigmentarea organelor genitale externe şi
apariţia vergeturilor sunt frecvente în sarcină.
Modificările sânilor: hiperpigmentarea
areolei şi infiltrarea „în sticlă de ceas”, formarea
areolei secundare şi a tuberculilor Montgomery
sunt patognomonice în sarcină şi mai pregnante
la primipare.
În prezent, diagnosticul sarcinii incipiente se
face pe baza următoarelor „semne”:
istoric de amenoree;
test de sarcină pozitiv (hCG urinar, hCG seric
crescut);
vizualizarea embrionului de la 5 săptămâni de
gestaţie.
A Semnele clinice de certitudine în sarcină apar
abia din trimestrul II.
Tabel IV
Semne de sarcină.
semne de
semne de
probabilitate
certitudine
în trimestrul I
Acuze subiective de tipul
labilităţii neuropsihice şi
a senzaţiei de greaţă
Manifestări subiective la
nivelul sânilor (senzaţia
de gonflare)
Amenoreea secundară
Polakiurie
Modificări ale
tegumentelor şi
mucoaselor
Modificări obiective la
nivelul sânilor
Modificări de aspect ale
organelor genitale
externe
Modificări de aspect ale
mucusului cervical
Modificări de volum,
consistenţă şi reactivitate
ale uterului
în a doua jumătate a
sarcinii
Mărirea de volum a
abdomenului, cu senzaţia
de „balotare”
Contracţii uterine
Braxton Hicks
III.2.
Palparea
segmentelor
fetale şi a
mişcărilor
active fetale
Perceperea
clinică a
bătăilor
cordului fetal
Vizualizarea
imagistică a
fătului
INDICIILE DE RISC
OBSTETRICAL
Acestea se pot obţine din: anamneză, examen
clinic general sau examen clinic genital (tabelul V).
Aceste indicii ar trebui obţinute, în măsura
posibilităţilor, de la prima consultaţie prenatală sau
la consultaţia preconcepţională.
III.3. SEMNELE DE ALARMĂ
(tabelul VI) fac necesară prezentarea de urgenţă la
medicul specialist şi obligă la un examen
amănunţit, complet, inclusiv examen genital.