110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Sarcina ectopica 49
ghidata către exterior prin tehnica „mulgerii”.
Localizarea sarcinii la nivel istmic, presupune o
salpingectomie parţială cu anastomoza capetelor
restante, intr-o intervenţie ulterioară.
Fig. 4. Incizia cu ansa electrică în
salpingectomie
Fig. 2. Salpingostomie
Fig. 3. Tehnica salpingectomiei parţiale
Salpingectomia (Fig. 3, 4) este mai puţin
practicată. Este de ales în caz de hemoragie
incontrolabilă, leziuni tubare extensive, sau sarcina
recurentă în aceaşi trompă uterină. De asemenea,
este de ales în cazul efectuării sterilizarii
chirurgicale la cererea pacientei.
Cele mai frecvente complicaţii ale terapiei
chirurgicale sunt recurenţa sarcinii extrauterine,
indepărtarea incompletă a tesutului trofoblastic
şi inferilitatea (10%-15%). Se sugerează ca în
cazul pacientelor cu risc foarte crescut
administrarea postoperator a unei singure doze de
methotrexat cu scop profilactic.
Complementar tratamentului aplicat, se
recomandă urmarirea în dinamica a nivelului ß-
hCG până la nivele nedetectabile, sau < 5 mIU per
mL.
Prevenţia sarcinii ectopice.
Formele sarcinii ectopice, altele decât cea
tubară, nu pot fi prevenite. Sarcina tubară, cea mai
frecventă formă de sarcină ecopică, poate fi
prevenită prin evitarea condiţiilor care duc la
distrugeri ale trompelor uterine:
Evitarea factorilor de risc pentru boala
inflamatorie pelvină- parteneri multiplii, act
sexual fără prezervativ,boli cu transmitere
sexuală;
Diagnosticul şi tratamentul precoce al bolilor
cu transmitere sexuală;
Diagnosticul şi tratamentul precoce al
salpingitei şi bolii inflamatorii pelvine.
DE REŢINUT
o Tratamentul sarcinii ectopice este atât medicamentos cât şi chirurgical.
o Diagnosticul şi tratamentul trebuie stabilite precoce.
o La sarcinile ectopice diagnosticate în timp util, este de preferat tratamentul medicamentos cu