110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Sindromul transfuzor – transfuzat (STT) 197
Mecanismele de acţiune sunt:
restabileşte forma placentei rearanjând arterele
spiralate materne şi lobulii placentari;
scade presiunea lichidului amniotic redeschide
unele anastomoze superficiale veno-venoase şi
îmbunătăţeşte perfuzia parenchimului
transfuzorului.
Complicaţiile amnioreducţei
apar în circa 8% din cazuri
corioamniotită
naştere prematură
ruptura prematură de membrane
decolare prematură de placentă
ATENŢIE! NU se poate spune clar care sunt
indicaţiile precise ale amniocentezei şi beneficiile
în comparaţie cu riscurile metodei. Efectele
benefice se reduc odată cu creşterea sarcinii şi
producţia de tot mai mult lichid amniotic.
Fotocoagularea laser a anastomozelor
vizibile placentare: Pentru separarea circulaţiei
celor doi feţi se realizează, în prezent, coagularea
cu laser ghidat fetoscopic a vaselor corionice ce
traverseaza ecuatorul vascular.
Fotocoagularea este indicată cînd anatomia
anastomozelor vasculare produce un STT progresiv
şi inevitabil. Coagularea poate produce infarct şi
pierderea de zone placentare, hemoragie fatală din
vasele interceptate.
SLPVC (selective laser photocoagulation of
comunicating vessels)
tehnică reproductibilă, precisă
identifică vasele comunicante de ariile perfuzate
individual
rata de success de 85%
În prezent cea mai folosită procedură de
fotocoagulare este coagularea cu laser Nd:YAG.
Nd:YAG
Metoda necesită anestezie generală sau regională
Introducerea endoscopului în uter după
laparatomie.
Este o metodă invazivă
Rata supravieţuirii fetale este similară cu cea din
amnioreducţie.
Rata handicapului neurologic este de doar 5%
În ansamblu, rata supravieţuirii a cel puţin
unui copil este de 70-95% în cazul folosirii unui
tratament adecvat (amnioreducţie sau
fotocoagulare) faţă de maxim 5% în lipsa
tratamentului.
Septostomia.
Dezavantajele metodei sunt multiple:
strangularea cordonului cu moarte fetală;
funcţia renală a donorului nu mai este corect
reflectată de cantitatea de LA din sacul lui;
reduce performanţa terapiei cu laser;
metoda este de evitat.
STT perinatal (acut, intrapartum) apare în
intervalul de timp dintre pensarea cordonului
primului geamăn şi naşterea celui de-al doilea
geamăn. În acest interval al doilea geaman, fiind
singurul conectat la placentă, primeşte fluxul de
sînge din întreaga placentă MC devenind pletoric.
Perinatal, STT poate apare în condiţiile prexistenţei
unui STT prenatal, a unei discordanţe ponderale sau
în absenţa oricărei patologii vasculare preexistente.
În cazul concomitenţei cu STT prenatal, fătul al
doilea, care de obicei este transfuzorul, apare în
mod paradoxal pletoric în comparaţie cu primul făt
(transfuzatul) care este palid. Măsurarea
hematocritului stabileşte diagnosticul.
Decesul unui făt intrauterin. Moartea unui
făt în STT este relativ frecvent întîlnită.
Intervenţiile terapeutice ca şi complicaţiile ce pot
apare în sarcina gemelară cu circulaţie corionică
împărţită, inclusiv moartea unui făt, pot produce
trecerea substanţelor tromboplastice de la geamănul
mort la celălalt, ducînd la leziuni neurologice
majore sau CID. La baza acestor fenomene se află
inversarea şuntului după moartea unuia din feţi
(urmărită cu sonografie Doppler).
Un alt mecanism a fost propus recent: s-a
constatat hipotensiune severă, anemie severă şi
moartea celui de-al doilea făt în cîteva ore de la
decesul primului făt. Aceasta sugerează că
hemoragia mare feto-fetală postmortem este
responsabilă de această evoluţie. Numai ocluzia
anastomozelor între cei doi feţi poate opri procesul.
Dacă supravieţuieşte, fătul va avea o
morbiditatea severă: pot apare complicaţii
neurologice majore precum şi chiste porencefalice.