110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Boala benignă a sânului 485
nivelul întregului sân sau pot fi localizate întro
anumită arie; uneori, patologia se poate
manifesta ca unul sau mai multe chiste mari,
aparent izolate;
chistele sunt consecinţa blocării sau dilatării
ductale şi sunt tapetate de un singur strat de
celule epiteliale de înălţime variabilă; chistele
mari sunt mărginite de un strat de celule
apocrine (celule înalte, columnare);
la nivelul lobulilor apare ţesut conjunctiv
fibros abundent ( până la adenoză sclerozantă)
şi fibroza stromei.
V. ATITUDINE DIAGNOSTICĂ
Simptomatologie
Gradul de manifestare clinică este variabil, de
la forme asimptomatice (arii de tumefacţie
indolore) la forme acompaniate de durere,
sensibilitate.
Principalele simptome sunt :
sensibilitate la nivelul unuia sau ambilor sâni
la presiune sau atingere;
mastodinie ciclică, simptomul cel mai des
întâlnit;
angorjarea intermitentă sau persistentă a
sânilor, asociată cu dureri şi sensibilitate la
nivelul lor;
apariţia intermitentă a unor tumefacţii sau
chiste, care se formează şi dispar în interval de
săptămâni;
consistenţa densă, nodulară a ţesutului
glandular mamar;
apariţia unor chiste persistente;
scurgeri mamelonare sau inflamaţie.
Simptomatologia se accentuează caracteristic
în faza premenstruală a ciclului, când chistele au
tendinţa de a creşte în dimensiuni.
Examenul clinic
este modul obişnuit de stabilire a
diagnosticului;
frecvent prezenţa maselor la nivelul sânilor
este constatată de pacientă prin autopalpare;
examinarea se face postmenstrual, conform
regulilor generale de examinare a sânului;
majoritatea leziunilor sunt descoperite la
nivelul cadranului superoextern al sânului, dar
acestea pot fi localizate oriunde la nivelul
sânului;
leziunile apar netede, regulate, mobile deşi
unele placarde fibrochistice pot fi îngroşate, cu
aspect neregulat la palpare;
modificările fibrochistice sunt sensibile la
atingere şi pot creşte sau descreşte în
dimensiuni pe parcursul ciclului menstrual.
Mamografia
nu există semne mamografice diagnostice
pentru modificările fibrochistice;
examenul mamografic este dificil de
interpretat datorită densităţii crescute a
ţesutului glandular ca urmare a modificărilor
fibrochistice, care poate masca un cancer
mamar.
Ecografia
utilă în diferenţierea unei formaţiuni chistice
de o formaţiune solidă;
diagnosticarea unui chist simplu exclude
diagnosticul de carcinom.
Puncţia aspirativă
poate fi efectuată sub ghidaj ecografic, dar, de
obicei, acesta nu este necesar;
presupune introducerea unui ac în centrul
formaţiunii, pentru a se constata dacă are
structură solidă sau chistică;
chiar dacă nu se poate aspira lichid din
formaţiune, aceasta poate fi chist sau o altă
tumoră benignă (papilom intraductal,
steatonecroză, ectazie ductală sau adenoză
sclerozantă);
dacă formaţiunea chistică nu dispare după
aspiraţie sau reapare după puncţii aspirative
repetate, este necesară o biopsie pentru
verificarea prezenţei unui carcinom.
Examenul biopsic
deoarece rezultatele examenului clinic nu pot
diferenţia formaţiunea fibrochistică de un
carcinom, leziunile suspecte impun efectuarea
biopsiei;
biopsia poate fi realizată cu ajutorul unui ac
(ce extrag celule pentru diagnostic citologic),
poate fi biopsie incizională (îndepărtarea
chirurgicală a unei părţi din formaţiune) sau
excizională ( îndepărtarea întregii formaţiuni);
în cursul examinării histopatologice, uneori se
poate observa ţesut glandular excesiv
dezvoltat, modificat sau formaţiuni chistice în
interiorul glandei. Această condiţie este
denumită hiperplazie atipică;
hiperplazia atipică este asociată cu o creştere
de cinci ori a riscului de cancer de sân şi este
prezentă la 4%-10% din femeile cu modificări
fibrochistice. Asocierea cu un istoric familial