110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

8
este posibil ca femeia să fie gravidă. Palparea
bimanuală evidenţiază modificări de consistenţă şi
reactivitate ale structurilor uterine, care „se
înmoaie”. Conform semiologiei clasice, colul uterin
în afara sarcinii are consistenţa vârfului nasului, iar
în sarcină are consistenţa buzelor. Scăderea
consistenţei corpului uterin are loc înaintea
înmuierii colului uterin, astfel încât la 6 – 8
săptămâni de amenoree, colul uterin de consistenţă
încă crescută poate fi confundat cu un uter mic, iar
corpul uterin de consistenţă scăzută, cu o masă
pelvină. Uneori, înmuierea istmului uterin este atât
de marcată, încât colul şi corpul uterin sunt
percepute ca două structuri separate. Reactivitatea
uterină crescută, mai evidentă de la 8 săptămăni de
amenoree, este patognomonică pentru starea de
graviditate. Creşterea în volum a corpului uterin are
loc la început mai ales în diametrul anteroposterior,
apoi în toate dimensiunile, astfel încât la 8 – 10
săptămâni de amenoree, uterul este globulos. De la
sfârşitul trimestrului I, uterul se poate palpa
suprasimfizar, la examinarea abdomenului.
Modificările de aspect ale organelor
genitale, modificările de volum, consistenţă şi
reactivitate ale uterului în trimestrul I constituie
semne de probabilitate de sarcină. Cele mai
cunoscute şi mai constante din aceste semne sunt
semnul Chadwick, colorarea violacee a mucoasei
vaginului şi colului şi semnul Hegar, înmuirea
istmului, cu senzaţia de separare a colului de corpul
uterin; ambele semne apar de la 6 – 8 săptămâni de
amenoree.
Examenul genital în a doua parte a sarcinii
furnizează atât semne de certitudine de sarcină, cât
şi informaţii despre: colul uterin (poziţie,
consistenţă, lungime, eventual dilataţie); segmentul
inferior, starea membranelor, prezentaţie şi situaţia
prezentaţiei (mobilă, aplicată, fixată sau angajată).
Mai des decât evaluarea uterului prin tuşeu vaginal,
în a doua parte a sarcinii se face evaluarea uterului
prin palparea simplă a abdomenului. Palparea
obstetricală, descrisă de Leopold (Fig. 3),
cuprinde 4 manevre şi permite stabilirea
prezentaţiei, a poziţiei, precum şi a diagnosticului
de sarcină multiplă.
Cele 4 manevre ale palpării Leopold sunt:
manevra I: palparea bimanuală a fundului
uterin; stabileşte ce parte fetală ocupă fundul
uterin;
manevra II: palparea bimanuală a flancurilor;
stabileşte în ce parte se află spatele fetal;
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
manevra III: palparea unimanuală a
segmentului inferior; stabileşte ce parte fetală
este prezentată la strâmtoarea superioară;
manevra IV: palparea bimanuală a
segmentului inferior; în cazul prezentaţiei
craniene, stabileşte dacă prezentaţia este
flectată sau deflectată.
Şcoala românească de obstetrică mai descrie
un timp, iniţial, al palpării obstetricale, de
acomodare şi de evaluare a conturului uterin.
Fig. 3. Manevrele Leopold.
IV. DUREREA ÎN OBSTETRICĂ
În mod normal, uterul în sarcină are o
reactivitate crescută, care poate fi percepută de
gravidă drept „durere”. Durerea abdominală, în
general, este un fenomen frecvent la gravide, şi în
toate aceste cazuri, durerea de cauză obstetricală
trebuie diferenţiată de durerea de cauză neobstetricală.
Cele mai frecvente cauze obstetricale ale
durerii sunt prezentate în tabelul VII.