110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Cancerul de ovar 521
produce estrogeni (producţia tumorală de estrogeni
este mai importantă în cazul tumorilor ovariene cu
originea la nivelul celulelor granuloasei). Rareori
fibroamele ovariene se asociază cu ascită şi
efuziuni pleurale, care pot sugera în mod fals un
caracter malign.
B. Androblastoame: tumori cu celule Sertoli şi
Leydig, sunt printre cele mai rare tumori ovariene
(1%); apar mai frecvent la femeile tinere în jurul
vârstei de 20 ani; sunt aproape întotdeauna
unilaterale şi secretă hormoni androgeni cel mai
frecvent; există şi tumori care nu secretă hormoni,
iar o mică parte din ele produc estrogeni.
Tumori bine diferenţiate: androblastom tubular
şi adenom tubular Pick; androblastom tubular
cu celule lipidice şi foliculom lipidic Lecene;
tumora cu celule Sertoli şi Leydig; tumora cu
celule Leydig; tumora cu celule ale hilului.
Tumori cu diferenţiere medie.
Tumori slab diferenţiate.
C. Gynandroblastom
D. Neclasificabile
II.3.
II.4.
TUMORI CU CELULE
LIPOIDICE
TUMORI CU CELULE
GERMINALE
Reprezintă un grup heterogen de tumori care
apar în perioada copilăriei şi la femeile tinere;
reprezintă 25% din totalul tumorilor ovariene şi
aproximativ 4% au caracter malign; sunt cele mai
frecvente tumori ovariene la fetiţe şi 1/3 din ele au
caracter malign la această vârstă.
A. Disgerminomul
Este cea mai frecventă tumoare din acest grup
(aproximativ 50%); reprezintă 3% din totalul
tumorilor ovariene; 75% din aceste tumori apar
între 10-30 ani; este cea mai frecventă tumoare
malignă ovariană din sarcină; cel puţin 10% din
tumori sunt bilaterale şi se asociază cu un nivel
crescut de gonadotrofină corionică (hCG); se
asociază cu gonadoblastomul.
B. Tumora sinusala endodermală
Reprezintă 1% din tumorile maligne ovariene;
rareori afectează femeile trecute de 40 ani vârsta
medie fiind de 19 ani; este oligoasimptomatică cu
discomfort pelvic şi apariţia unei formaţiuni
tumorale pelvice; 20% din cazuri coexistă cu
teratoamele; se asociază cu nivele crescute de
alfafetoproteină şi hCG normal;
C. Carcinom embrionar
D. Poliembrioma ovariană
E. Coriocarcinomul
Secretă hCG şi se asociază cu
pseudopubertatea precoce; au un pronostic prost şi
nu răspund bine la chimioterapie
F. Teratoame: imatur; matur (solid şi chist
benign dermoid/chist dermoid cu transformare
maligna); monodermice şi inalt specializate (gusa
ovariana-struma, carcinoid, gusa ovariana şi
carcinoid, altele).
G. Forme mixte
II.5. GONADOBLASTOM: pur; asociat
cu disgerminom sau alte forme de tumoare cu
celule germinale
II.6.
II.7.
II.8.
TUMORI ALE TESUTURILOR
MOI NESPECIFICAT
TUMORI NECLASIFICABILE
TUMORI SECUNDARE
(METASTATICE)
Tumorile secundare ovariene sunt destul de
frecvente. Daca în cazul cancerului de col, numai
rareori apar metastaze la nivelul ovarului, cancerul
de endometru şi cancerul de sân metastazează
frecvent în ovar şi pacientele prezintă metastaze uni
sau bilaterale.
Cancerele digestive metastazează frecvent la
nivelul ovarului; în cazul asocierii cu cancerul
gastric vorbim despre tumora Kruckenberg. în acest
caz celulele tumorale produc o cantitate mare de
mucină (aspect celular de „inel cu pecete”.
Diagnosticul diferenţial se face cu tumorile cu
punct de plecare de la nivelul mezenchimului şi
cordoanelor sexuale; tumora Kruckenberg este de
obicei bilaterală (Fig. 1, 2, 3, 4, 5).
III. CĂI DE DISEMINARE ALE
CANCERULUI DE OVAR
III.1. Însămânţarea peritoneală directă
este principala cale de diseminare a cancerului de
ovar. Epiteliul malign invadează capsula tumorii,
celulele maligne tumorale de pe suprafaţa ovarului
ajung în fluidul peritoneal şi se implantează pe
suprafeţele parietale şi viscerale ale peritoneului.
Datorită mişcărilor respiratorii şi absorbţiei
limfatice subdiafragmatice, circulaţia lichidului
peritoneal se face în sens cranial. Limfa peritoneală