110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Prezentaţii craniene deflectate 85
VI. EVOLUŢIA NAŞTERII
Prezentaţia bregmatică este o prezentaţie „de
travaliu”, de obicei instabilă; frecvent, în cursul
travaliului se converteşte spontan în prezentaţie
craniană flectată sau se deflectează complet.
În cazul prezentaţiei bregmatice persistente,
travaliul este dificil şi prelungit, astfel încât se
întâlnesc mai frecvent leziunile perineale, de aceea
se impune efectuarea de epiziotomii largi.
Prognosticul matern este grevat de o morbiditate
mai mare decât în prezentaţia craniană flectată.
VII. CONDUITA
OBSTETRICALĂ:
ATITUDINEA LA NAŞTERE
ÎN PREZENTAŢIE
BREGMATICĂ
La începutul travaliului, craniul se poate flecta
sau se poate deflecta, prezentaţia devenind frontală
sau facială.
Este posibilă expulzia spontană.
Lipsa de angajare a craniului impune operaţia
cezariană.
Când craniul se blochează în excavaţie, se
impune aplicarea forcepsului.
PREZENTAŢIA FRONTALĂ
I. DEFINIŢIE
Este prezentaţia în care craniul fetal se prezintă la strâmtoarea superioară într-o atitudine intermediară între
flexie şi deflexie (cu fruntea, sutura metopică). Punctul de reper este nasul. Diametrul de angajare este cel
occipitomentonier, de 13 cm – 13.5 cm.
II. ETIOLOGIE
Frecvenţa este de 1: 4000 de naşteri. Cauzele
apariţiei acestei prezentaţii sunt aceleaşi ca la
prezentaţia facială.
III. VARIETĂŢI DE POZIŢIE
Rezultă din raportul dintre punctul de reper al
prezentaţiei, nasul – N, şi punctele de reper de la
nivelul strâmtorii superioare a bazinului:
NISA;
NISP;
NIDA;
NIDP;
NIDT;
NIST.
IV. DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv se stabileşte în travaliu,
după ruperea membranelor, când craniul tinde să se
fixeze.
La palparea abdominală, craniul fetal este
accesibil uşor datorită situaţiei sale înalte.
Segmentul este ocupat de două proeminenţe
simetrice opuse: una, occiputul, cealaltă,
mandibula.
Focarul de auscultaţie maximă a bătăilor
cordului fetal este situat paraombilical de partea
spatelui.
La tuşeul vaginal: în centrul excavaţiei se
găseşte fruntea, cu sutura metopică, care spre o
extremitate duce către arcadele orbitale şi nas, iar
de partea opusă, către fontanela mare; după fixarea
craniului, în prezentaţia frontală nu se palpează
niciodată mentonul şi mica fontanelă, ceea ce
reprezintă un criteriu important de diagnostic
diferenţial.
V. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu:
1. prezentaţia facială (se palpează mentonul);
2. prezentaţia bregmatică (în centrul excavaţiei
se găseşte fontanela mare);
3. prezentaţia pelviană (se palpează orificiul anal,
piramida sacrată);
4. malformaţii fetale; hidrocefalia şi anencefalia.