110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

68
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
flexia craniului, coborârea cu timp
complementar rotaţia internă, degajarea cu
timpi complementari deflexiunea şi rotaţia
externă.
Acest mecanism al naşterii în trei timpi are loc
după realizarea unui timp preliminar, acomodarea
craniului în pelvis, cu timp complementar
orientarea. Craniul fetal se orientează cu diametrul
de prezentare în cel mai mare diametru util al
strâmtorii superioare, de obicei diametrul oblic
stâng.
Orientarea se poate face în sinclitism sau în
asinclitism.
Orientarea în sinclitism presupune
suprapunerea suturii sagitale a craniului fetal cu
diametrul strâmtorii superioare, pe care îl foloseşte
pentru angajare (diametrul oblic stâng), şi
paralelismul planului de angajare al craniului
cu planul stâmtorii superioare. În bazinele cu
modificări discrete ale strâmtorii superioare,
orientarea craniului fetal în asinclitism, cu
apropierea suturii sagitale de sacru (frecvent –
timp principal
angajarea
dependentă de configuraţia
bazinului osos; de obicei, se
face în unul din diametrele
oblice ale strâmtorii superioare
coborârea
dependentă de configuraţia
bazinului osos şi de raportul
dimensional între prezentaţie şi
diametrele interne ale
bazinului osos; se face lent,
progresiv
degajarea
occiputul ia contact cu simfiza
şi, sub acţiunea contracţiilor
uterine expulzive, destinde
perineul, traversează
strâmtoarea inferioară, şi este
expulzat (se degajă) în raport
cu simfiza (în OP)
primul se angajează parietalul posterior) sau de
simfiză (rar – primul se angajează parietalul
anterior) este considerată un timp complementar
necesar al acomodării.
II.6.1.
MECANISMUL STANDARD AL
NAŞTERII. DEGAJAREA ÎN
OCCIPITOPUBIAN
Timpii mecanici ai naşterii, în varianta lor cea
mai frecventă (caracterizată prin rotaţie internă
anterioară, care se finalizează cu degajare în
occipitopubian) sunt descrişi în tabelul 7 (Tabel 7).
De precizat că acest mecanism funcţionează în
varietăţile de poziţie anterioare, când rotaţia în
occipitopubian presupune parcurgerea unui arc de
cerc de doar 45 0 (mica rotaţie anterioară), dar şi în
majoritatea varietăţilor de poziţie posterioare, deşi
rotaţia în occipitopubian presupune parcurgerea
unui arc de cerc de 135 0 (marea rotaţie
anterioară).
Tabel 7
Timpii mecanici ai naşterii
timp complementar
flexia
Poziţia normală a fătului în uter este de flexie generalizată.
La contactul cu strâmtoarea superioară, flexia craniului se
accentuează, diametrul de prezentare occipito-bregmatic este înlocuit
cu diametrul suboccipito-bregmatic.
rotaţia internă
Diametrul maxim al craniului fetal se orientează antero-posterior,
rotaţie determinată de fanta antero-posterioară a musculaturii
diafragmei pelvine şi de faptul că diametrul transvers este cel mai mai
mic diametru al strâmtorii medii.
Occiputul rotează, în majoritatea cazurilor, anterior, spre simfiză
(în occipitopubian).
În varietăţile de poziţie anterioare, orientarea în diametrul anteroposterior,
dacă occiputul rotează spre simfiză, se realizează prin
parcurgerea unui arc de cerc de numai 45 0 ; în aproape toate cazurile de
varietăţi de poziţie anterioare, rotaţia internă se face în occipitopubian.
În majoritatea varietăţilor de poziţie posterioare, rotaţia se face tot în
occipitopubian, deşi, pentru ca occiputul să ajungă în raport cu simfiza
în astfel de cazuri, trebuie să parcurgă un arc de cerc de 135 0 . În
varietăţile de poziţie posterioare, nu este rară nici rotaţia în
occipitosacrat, occiputul descrie un arc de cerc de 45 0 spre posterior şi
ajunge în raport cu sacrul.
deflexiunea
Occiputul ia punct fix sub simfiză şi, prin mecanismul „pârghiei cu
braţe inegale” (axul de propulsie este orientat posterior faţă de axul
excavaţiei pelvine), pivotează în jurul marginii inferioare a simfizei.
Prin mişcarea de deflectare, se continuă degajarea, în ordine, a:
oaselor parietale; feţei (frunte, nas, gură, menton).
Imediat după expulzie, craniul se deplasează în jos, faţa este în contact
cu regiunea perineală maternă.