110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

370
nivelul unităţii pilosebacee. În plus, interfera şi cu
steroidogeneza, reducând cantitatea de testosteron
circulant. Efectele advers al acestei terapii sunt
legate de acţiunea diuretica, cu scădere tensională
moderată şi hiperpotasemie.
Flutamida şi finasteridul sunt antiandrogeni
potenţi, extrem de eficienţi, având, însa, un grad de
toxicitate hepatica.
Ciproteron acetatul este un progestativ cu
activitate antiandrogenica, ce se găseşte asociat cu
etinil estradiolul în componenta contraceptivelor
orale (Diane - 35®). Este foarte eficient în
reducerea hirsutismului şi a acneei. şi în cazul sau
este postulat un efect hepatotoxic.
IX.3. ANTIDIABETICELE ORALE
Sunt indicate în special acele preparate ce au
efect de creştere a sensibilităţii ţesuturilor ţintă la
insulină. Cel mai utilizat medicament este
metforminul, aparţinând clasei biguanidelor.
Efectele se exercita atât asupra metabolismului
glucidic, reducând gluconeogeneza hepatica şi
hiperinsulinemia, cat şi asupra nivelului circulant
de androgeni, care este redus, creste rata ovulaţiei
spontane şi îmbunătăţeşte răspunsul ovarian la
clomifen.
Efectele adverse ale metforminului sunt în
primul rând gastro-intestinale, dependente de doza
si, de obicei, se remit în câteva săptămâni. Un alt
efect advers rar, dar redutabil, este acidoza lactica.
Tiazolidindionele (rosiglitazona, pioglitazona)
pot fi utilizate cu efecte similare, insa cu un cost
mult mai mare şi o toxicitate hepatica ce le
limitează sever utilizarea. Aparent efectul
hepatotoxic este legat de prima generaţie de
tiazolidindione, dar şi cele de generaţia a doua este
indicat a nu fi administrate la persoanele cu funcţie
hepatica alterata.
IX.4. TRATAMENTUL
HIRSUTISMULUI
Alături de tratamentul farmacologic sunt
recomandate şi pot fi eficiente diferite metode
mecanice:
epilare şi depilare mecanica (eficiente, dar pot
cauza iritaţii locale, dermatite);
electroliza (sigura, eficienta, dar costisitoare);
laser-terapia (foarte costisitoare, efecte de
lunga durata, chiar permanente);
Vaniqa (eflornitin hidroclorid, crema cu efect
de întârziere a creşterii piloase.
Pacientele trebuie instruite să nu aştepte
beneficii vizibile ale terapiei farmacologice mai
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
devreme de 3 – 6 luni, aceasta deoarece foliculul
pilos are un timp de regenerare de pana la 6 luni.
Terapia este continuata o perioada indefinita.
IX.5. TRATAMENTUL
INFERTILITATII
Prima măsura, nu numai în aceasta direcţie, o
reprezintă scăderea ponderala. Aceasta poate duce
la reapariţia ovulaţiei spontane, ameliorează
hirsutismul, creste sensibilitatea la insulina şi scade
nivelul androgenilor circulanţi.
Dacă această primă măsură nu este suficientă
pentru reluarea ciclurilor ovulatorii, atunci este
tentată stimularea ovariană cu clomifen. Dacă
răspunsul este nesatisfacator, se recurge la
metformin, 8 – 12 săptămâni, după care este
reluata stimularea cu clomifen. în caz de insucces
se trece la scheme de stimulare ovariana cu
gonadotropine, după diferite protocoale.
IX.6. TRATAMENTUL
CHIRURGICAL
LAPAROSCOPIC
Mecanismul prin care distrucţia parţială a
ovarului determina dezvoltare foliculara şi ovulaţie
este necunoscut. Probabil este vorba de o scădere
bruscă a concentraţiei androgenilor şi estrogenilor
intraovarieni, cu producere de FSH şi recrutare
foliculara.
Prima metoda chirurgicala utilizata a fost
rezecţia “in pana” (wedge resection), ce presupune
extragerea unei zone de ţesut ovarian de forma
conica, cu vârful la suprafata ovariană şi baza în
profunzimea stromei. Dacă ovulaţiile se reluau în
buna parte din cazuri, formarea de aderente era
extensiva, astfel încât metoda este acum prohibita.
Tehnici laparoscopice;
electrocauterizare superficiala
“drilling” laser
biopsii multiple
Scopul este acela de a produce zone de
distrucţie ovariană corticala şi mai ales stromală.
Dacă cauterizarea electrică a fost exclusiv utilizată,
odată cu dezvoltarea tehnicilor laser, acestea au fost
aplicate şi în tratamentul PCOS, având o putere de
penetrare mai mare, previzibila şi fiind, aparent mai
sigure. în ultimul timp, însa, se tinde a renunţa la
laser, deoarece este asociat cu distrugerea unei
cantităţi crescute de ţesut ovarian şi formarea de
aderente.
Deşi implica riscurile unei intervenţii
chirurgicale, adordarea laparoscopică a PCOS are