110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Neoplaziile intraepiteliale cervicale (CIN) 419
CIN II (displazia moderată): prezenţa
celulelor atipice cu pleiomorfism nuclear la peste
jumătate din grosimea epiteliului, cu conservarea
maturaţiei şi a polarităţii în straturile superficiale.
CIN III (displazia severă): inhibiţia
maturaţiei în toată grosimea epiteliului, cu
pleiomorfism intens, mitoze atipice şi pierderea
polarităţii.
Carcinomul in situ este caracterizat prin
prezenţa modificărilor atipice în toată grosimea
epiteliului fără a se depăşi membrana bazală, astfel
încât între categoria histologică CIN III şi
carcinomul in situ nu există practic diferenţe.
De-a lungul timpului, pentru descrierea
displaziilor cervicale şi pentru interpretarea FBP s-
au fost folosite diferite nomenclaturi şi sisteme.
Consensul de la Bethesda din 1988 a fost cel care a
modificat fundamental sistemul de raportare al
rezultatelor anormale citologice, reglementând
diferenţierea de descrierea histologică CIN;
modificările citologice care erau descrise până
atunci drept CIN I au fost grupate cu atipiile
celulare de tip koilocitic sau condilomatos în clasa
citologică LSIL (low – grade squamous
intraepithelial lesions), iar modificările citologice
CIN II şi CIN III / CIS au fost grupate în clasa
citologică HSIL (high – grade intraepithelial
lesions). În plus, a fost introdusă o nouă categorie
citologică, ASCUS (atypical squamous cells of
undetermined significance). Conferinţa de Bethesda
din 2001 a avut drept principal subiect reevaluarea
categoriei ASCUS, în cadrul căreia a fost
identificată o subcategorie de celule scuamoase
atipice suspecte de HSIL, ASC-H; restul frotiurilor
ASCUS, după excluderea ASC-H, sunt denominate
ASC-US.
ATENŢIE! Există două sisteme de descrierea a
leziunilor displazice cervicale: unul histologic
(CIN I, CIN II, CIN III/Cis) şi unul citologic
(ASCUS, LSIL, HSIL).
Termenii CIN III şi Cis se referă la acelaşi tip
de leziune intraepitelială cervicală.
III. ETIOPATOGENIE: HPV ŞI
CANCERUL DE COL
Prezenţa AND-HPV a fost confirmată în
aproximativ 90-95 din cancerele de col
examinate. Tipul cu prevalenţa cea mai mare este
HPV 16. Prevalenţa celorlalte subtipuri
înregistrează variaţii geografice, HPV 18 fiind
predominant în Asia de Sud-Est, iar HPV 45 în
vestul Africii. În America Centrală şi de Sud se
înregistrează cele mai rare tipuri: 39 şi 59. Global,
incidenţele celor mai răspîndite tipuri sunt
următoarele: HPV 16 - 50, HPV 18 - 14, HPV
45 - 8 şi HPV 31 - 5.
O mică proporţie a cancerelor cervicale nu
conţin AND-HPV. Motivul ar putea fi lipsa
metodelor de detectare, dar cel mai probabil
posibilitatea existenţei unor carcinoame nelegate
etiologic de HPV.
Infecţia cu HPV debutează în momentul
pătrunderii virusului în celula epiteliului matur sau
în celulele metaplazice imature, astfel că după o
infecţie acută există trei feluri de sechele posibile:
persistenţa infecţiei virale în stare latentă:
genomul viral se stabilizează sub formă de
epizom neintegrat în genomul celulei gazdă
şi pacienta este asimptomatică (fără modificări
cito-colpo-histopatologice), dar este HPV
pozitivă la testare;
infecţie activă, productivă: apariţia de
condiloame benigne şi CIN I ; are loc
replicarea intranucleară a HPV neintegrat în
genomul celulei gazdă;
transformarea malignă, cu apariţia de leziuni
intraepiteliale de grad înalt, sau carcinom
invaziv sau adenocarcinom ; HPV integrat în
genomul celulei gazdă.
Tabel 1
Variaţiile expresiei bolii în funcţie de statusul
viral
Statusul infecţiei
Expresia bolii
HPV
latentă
absentă
condiloma acuminata,
productivă
majoritatea LGSIL, rar
HGSIL
rar LGSIL, majoritatea
non-productivă* (în
HGSIL, toate
transformare)
carcinoamele invazive
*Majoritatea LGSIL regresează spontan sau după
terapie. Doar o mică proporţie progresează
(aproximativ 15) spre HGSIL.
Virusul HPV, virus mic ADN, conţine
aproximativ 7900 perechi de baze şi datorită noilor
tehnici de biologie moleculară folosind PCR şi
probe de ADN s-a putut realiza tipajul HPV, astfel
că un tip de HPV este definit ca distinct dacă el
prezintă mai puţin de 90% din ADN similar unui alt
tip de HPV.
Genomul HPV conţine secvenţe ADN pentru 6
proteine precoce (early-E) cu rol în replicarea
genomului viral şi în transformarea celulară, 2