110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Prolapsul genital 405
1. naşterea;
2. factori genetici;
3. factori congenitali;
4. chirurgia suprapubiană pentru IUE;
5. menopauza.
La aceştia se adaugă obezitatea, constipaţia,
eforturi fizice mari, tusea cronică din afecţiunile
respiratorii; asociate, toate acestea conduc la
creşterea presiunii abdominale şi, în final, la
apariţia prolapsului genital.
II.2.1.
NAŞTEREA
Pe parcursul gestaţiei progesteronul şi
cortizolul, sintetizaţi de organism în cantitate mare,
determina înmuierea ţesuturilor de susţinere ale
organelor pelvine. Astfel se produce relaxarea şi
distensia ligamentelor de susţinere şi ancorare ale
uterului. La aceasta se adaugă factorul mecanic:
naşterea presupune o trauma asupra planşeului
pelvin cu alungirea ligamentelor de susţinere şi
ancorare ale uterului. La multipare şi în generala
naşterea pe cale vaginala determina rupturi şi
dilacerări ale fasciei endopelvice ce pot apare în
cazul unui travaliu prelungit, la a doua sarcina, copii
voluminoşi, manevre de expresie manuala, vezica
urinară insuficient golită în timpul expulziei, etc.
II.2.2.
FACTORI GENETICI
Explica o mica parte a cauzelor de prolaps
genital. Este vorba de anumite modificări ale
ţesuturilor conjunctive determinate de alterarea
structurii colagenului care fac ca prolapsul genital
să apară chiar la nulipare.
II.2.3.
FACTORI CONGENITALI
Rar fetiţele se pot naşte cu prolaps genital sau
acesta poate apare în timpul copilăriei. Variantele
anatomice şi deficienţele congenitale ale ţesuturilor
explică o mica parte a etiologiei acestei boli precum
şi apariţia acesteia la o vârstă mică.
II.2.4.
CHIRURGIA
SUPRAPUBIANĂ PENTRU
TRATAMENTUL IUE
Deşi intervenţiile chirurgicale sunt frecvent
folosite pentru tratamentul prolapsului genital tot
ele pot fi responsabile intr-un număr mic de cazuri
de apariţia şi dezvoltarea prolapsului.
Colposuspensia Burch modifica anatomia locală
prin aducerea joncţiunii uretrovezicale în spatele
simfizei pubiene şi astfel întreaga greutatea
viscerelor abdominale se redistribuie doar la nivelul
fundului de sac Douglas în final ducând la apariţia
enterocelului.
II.2.5. MENOPAUZA, caracterizata prin
scăderea producerii de estrogeni, determină
modificări structurale ale ţesuturilor de susţinere ale
planşeului pelvic. Este unul din factorii principali
predispozanţi, implicaţi în apariţia prolapsului
genital. Estrogenii intervin în formarea colagenului
şi astfel se explică de ce majoritatea pacientelor
dezvoltă boala după instalarea menopauzei.
III. ATITUDINE DIAGNOSTICĂ
III.1. SIMPTOMATOLOGIE
Prolapsul genital, în special cel de dimensiuni
reduse, poate fi asimptomatic, diagnosticat
întâmplător, atunci când pacienta se prezintă la
medic pentru o secreţie vaginală. Pe lângă
simptomele nespecifice există şi simptome
specifice fiecărui tip de prolaps genital.
Din grupa simptomelor nespecifice fac parte:
senzaţia de discomfort pelvin, pelvialgii,
senzaţia de greutate (apăsare) pelvină
simptomatologie care se ameliorează în
clinostatism;
senzaţia de pierdere a viscerelor, „ceva care
cade ”;
dispareunia reprezintă durerea din timpul
actului sexual.
Prolapsul vaginal anterior asociază frecvent
cistocelul şi uretrocelul. Din acest motiv pe lângă
simptomatologia generală apar simptome urinare.
Mai mult de 50% din femeile cu incontinenţă
urinara au un cistouretrocel semnificativ. Alte
simptome ce apar în prolapsul anterior sunt
polachiuria şi senzaţia imperioasă de a urina. Toate
aceste simptome sunt înrăutăţite de poziţia
ortostatică, tuse, strănut. Cistocelul de mari
dimensiuni creeaza dificultăţi de golire completă a
vezicii urinare necesitând golirea manuală a vezicii
urinare şi favorizează apariţia infecţiilor de tract
urinar recurente. Ca urmare se poate concluziona că
simptomele specifice prolapsului vaginal anterior
sunt comune cu cele ale cistitei.
Prolapsul uterin gradul I frecvent este
asimptomatic. Pacienta poate prezenta:
senzaţie de apăsare pelvină;
incontinenţă urinară uşoară;
leucoree;
tulburări anale.