110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

486
pozitiv determină creşterea globală a riscului
de cancer de sân, de zece ori.
ATENŢIE! Există protocoale de diagnostic clar
stabilite şi general acceptate, pentru investigarea
maselor mamare şi a mastopatiei fibrochistice,
protocoale a căror respectare asigură
diagnosticul diferenţial corect între boala
benignă a sânului şi cancerul mamar.
VI. ATITUDINE TERAPEUTICĂ
Nu există un tratament specific pentru boala
fibrochistică a sânului.
Sunt recomandate câteva măsuri de ordin
general :
folosirea unor sutiene ce fac contenţia fermă a
sânilor;
evitarea cofeinei, ciocolatei (recomandare
controversată);
folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene
pentru combaterea durerii şi a inflamaţiei;
folosirea contraceptivelor orale (recomandare
controversată);
menţinerea unei diete sărace în grăsimi, dar
bogate în fructe, legume şi cereale;
reducerea aportului salin;
vitaminoterapie cu vitamina E, B6 etc.
Diureticele
favorizează eliminarea excesului de fluide din
organism;
pot fi folosite pentru ameliorarea mastodiniei
şi angorjării sânilor în unele cazuri.
Terapia hormonală
pentru simptome severe se pot prescrie
contraceptive orale (ce regularizează nivelele
de estrogeni şi progesteron), danazol sau
bromocriptină ce blochează sinteza de
estrogeni şi progesteron;
aceste medicamente trebuie prescrise cu
atenţie datorită efectelor adverse;
bromocriptina provoacă greţuri, ameţeli şi
infertilitate;
danazolul provoacă creştere ponderală,
amenoree şi masculinizare (la doze mari).
Tratamentul este individualizat şi impune :
autoexaminarea lunară a sânilor;
consult anual la medicul ginecolog;
efectuarea examenului mamografic la nevoie;
prezentarea la consult ori de câte ori survine o
modificare a leziunilor cunoscute, apariţia
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
unor noi tumefieri, a unor simptome
inexplicabile.
Tratamentul chirurgical
este indicat în cazul unor chiste mari,
simptomatice, în cazul unei puncţii negative,
când se ridică suspiciunea unui carcinom şi în
cazul unui chist puncţionat repetat, care se
reface;
intervenţia chirurgicală este conservatoare,
constând în excizie locală cu examen
histopatologic.
FIBROADENOMUL
I. DEFINIŢIE
Fibroadenomul, întâlnit de obicei la femei
tinere, este cea mai comună tumoră benignă a
sânului şi a doua tumoră solidă ca frecvenţă,
după cancerul de sân. Fibroadenomul este o
tumoră compusă din ţesut glandular şi ţesut
fibros.
II. EPIDEMIOLOGIE
incidenţa este de 10% în populaţia feminină de
vârstă reproductivă, fiind maximă între 20 şi
30 ani;
sunt foarte rare la femeile în postmenopauză.
III. ETIOPATOGENIE
etiologia fibroadenoamelor este necunoscută;
s-a emis ipoteza dependenţei lor de estrogeni,
fiind comune la femeile în premenopauză. Pot
fi descoperite la femei în postmenopauză
aflate sub terapie estrogenică, iar la gravide
cresc în dimensiuni;
reprezintă un proces hiperplazic sau
proliferativ al unei singure unităţi ductale
terminale, dezvoltarea lor fiind considerată o
aberaţie a dezvoltării normale;
10% din fibroadenoame dispar anual, iar
majoritatea se opresc din creştere după ce
ating 2-3 cm;
fibroadenoamele multiple sau complexe pot
indica o uşoară creştere a riscului de
dezvoltare a cancerului de sân, de aproximativ