110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

266
Fig.1. Prolabarea de cordon – schemă.
IV. ATITUDINE TERAPEUTICĂ
Prolabarea cordonului ombilical este una din
marile urgenţe obstetricale ce necesită acţiune
imediată.
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
Dacă bătăile cordului fetal sunt prezente,
naşterea trebuie realizată imediat prin:
aplicaţie de forceps sau vacuum-extractor,
dacă dilataţia este completă;
operaţie cezariană sub anestezie generală, în
cazul în care dilataţia nu este completă.
Pentru a proteja cordonul ombilical în timpul
transportului spre sala de operaţie pacienta trebuie
pusă în poziţia genunchi-piept (decubit ventral cu
pelvisul ridicat şi flexia coapselor cu sprijin pe
genunchi), iar un asistent cu mâna în vagin să
împingă spre uter segmentul fetal prezentat, pentru
a împiedica compresia cordonului. Se poate
admnistra un tocolitic subcutan pentru a minimaliza
contracţiile.
În cazul absenţei bătăilor cordului fetal, este
important de stabilit viabilitatea fetală, înainte de o
intervenţie chirurgicală care nu este necesară.
Absenţa pulsaţiilor cordonului ombilical nu indică
obligatoriu decesul fetal, în special dacă accidentul
este acut. Activitatea cardiacă fetală trebuie
evaluată, în mod ideal cu ajutorul ecografiei.
În cazul decesului fetal, naşterea va avea loc
pe cale vaginală.
DE REŢINUT:
Prolabarea cordonului ombilical reprezintă o urgenţă obstetricală majoră.
Este favorizată de situaţii în care prezentaţia nu are un contact strâns cu aria strâmtorii superioare.
Atitudinea terapeutică diferă, în funcţie de viabilitatea fetală.
În caz de făt viu, se recurge la aplicaţie de forceps, vidextractor sau operaţie cezariană de urgenţă.
În caz de făt mort, se recurge la naştere pe cale vaginală.
DISTOCIA DE UMĂR
I. DEFINIŢIE
Distocia de umăr se defineşte ca eşecul delivrenţei umerilor fetali, în pofida manevrelor obstetricale de
rutină, după naşterea capului fetal. Deci pentru delivrenţa umerilor în această situaţie sunt necesare
manevre obstetricale speciale.
II. EPIDEMIOLOGIE
Incidenţele diferite raportate pentru distocia de
umăr (0,23% - 2,10%) reflectă variabilitatea clinică
în descrierea acesteia, prin supra sau subestimare şi
prin criteriile variate folosite pentru definirea ei.
Factori de risc antepartum :
diabetul zaharat matern;
naşterea anterioară a unui făt macrosom;
macrosomia fetală;
pelvis matern android sau antropoid;
multiparitatea;