110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Cancerul de corp uterin 449
atent evaluate în vederea tratamentului de fond a 5-
10% din sângerările postmenopauzale. Palparea
unuia sau ambelor ovare la paciente aflate la
menopauză este sugestivă pentru lanţul
etiopatogenic descris, indicând coroborarea biopsiei
endometriale, examenului imagistic şi markerilor
tumorali.
Polipii endometriali provoacă 2-12% din
sângerările continue sau recurente ale
postmenopauzei şi diagnosticul lor imagistic prin
histeroscopie sau ecografie transvaginală,
complementar biopsiei, poate evita o histerectomie
inutilă.
Cancerul endocervical izolat sau concomitent
cu unul endometrial creează frecvent dificultăţi de
stabilire a originii procesului proliferativ pe
fragmentele extrase în urma curetajului biopsic
fracţionat.
Leiomioamele nu trebuiesc niciodată a fi
considerate cauze de sângerare după instalarea
menopauzei, dar anterior acesteia reprezintă una
dintre cele mai frecvente etiologii într-un interval
de vârstă în care cancerul endometrial nu poate fi
exclus.
Tulburările de coagulare pot apare relativ
frecvent în cadrul unor boli sistemice la acastă
categorie de vârstă, crescând riscul manevrelor
diagnostice necesare.
VII. STADIALIZARE
Definiţiile categoriilor T, N şi M (conform
American Joint Committee on Cancer) corespund
stadiilor FIGO 1988.
Clasificarea se aplică carcinoamelor şi
tumorilor mezodermale mixte maligne, fiind
necesară verificarea histologică anterioară, cu
subdivizarea carcinoamelor după tipul histologic şi
grad. Dignosticul trebuie să se bazeze pe
examinarea specimenelor prelevate prin biopsie
endometrială.
Procedurile pentru stabilirea categoriilor T, N
şi M sunt următoarele:
Categoriile T - examen fizic şi imagistic
inclusiv urografie şi cistoscopie;
Categoriile N - examen fizic şi imagistic
inclusiv urografie;
Categoriile M - examen fizic şi imagistic.
Stadiile FIGO se bazează pe stadializarea
chirurgicală care presupune histerectomia totală cu
anexectomie bilaterală; stadiile TNM se bazează pe
clasificarea clinică şi/sau anatomopatologică.
Subsitusuri anatomice:
Istm uterin;
Fund uterin.
Ganglionii limfatici regionali sunt ganglionii
pelvini (hipogastrici [obturatori, iliaci interni], iliaci
comuni, iliaci externi, parametriali, sacrali) şi
ganglionii para-aortici.
Diseminarea metastatică în cancerul
endometrial urmează un patern caracteristic:
ganglioni limfatici pelvini şi paraaortici, plămâni,
ganglioni limfatici inghinali şi supraclaviculari,
ficat, cavitatea peritoneală, oase, creier şi vagin.
Clasificarea anatomopatologică pTNM
Categoriile pT, pN, pM corespund categoriilor
T, N, M.
pN0 Examenul histopatologic al unui
specimen de limfadenectomie pelvină va include în
mod normal 10 sau mai mulţi ganglioni limfatici.
Atunci când ganglioni limfatici sunt negativi, dar
numărul care trebuie în mod normal examinat nu
este îndeplinit se clasifică prin pN0.
G - Grad histopatologic;
GX - Gradul histopatologic nu poate fi evaluat;
G1 - ≤ 5% creştere solidă nonscuamoasă;
G2 - 6-50% creştere solidă nonscuamoasă;
G3 - > 50% creştere solidă nonscuamoasă.
Clasificarea R
Absenţa sau prezenţa tumorii reziduale după
tratament este descrisă prin simbolul R. Definiţiile
clasificării R sunt următoarele:
RX Prezenţa tumorii reziduale nu poate fi
evaluată;
R0 Fără tumoră reziduală;
R1 Tumoră reziduală microscopic;.
R2 Tumoră reziduală macroscopic.
VIII.FACTORI DE PROGNOSTIC
Stadiul bolii reprezintă cel mai important
factor de prognostic al supravieţuirii: stadiile I A,
B, şi C supravieţuiesc la 5 ani în proporţie de
88,9%, 90,0% şi respectiv 80,7%; stadiul II are o
rată de supravieţuire de 95% la 1 an, 79,9% şi
72,3% pentru substadiile A şi B la 5 ani; în stadiul
III suprvieţuirea la 1 an variază între 86,5-88,4%,
iar la 5 ani între 51,1-63,4%; supravieţuirea la 1 an
a stadiului IV nu depăşeşte 50% pentru a scădea la
17,2-19,9 la 5 ani.
Alături de stadiul bolii, o serie de alţi factori
concură la stabilirea duratei de viaţă a pacientelor
cu cancer endometrial, ponderea lor finală fiind
variabilă şi încă evaluată. Valoarea utilizării
markerilor moleculari coroboraţi cu elementele