110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

460
punctul de plecare este la nivel epitelial;
sunt localizate mai frecvent în partea
superioară a vaginului;
macroscopic se prezintă ca o leziune ulcerativă
(50%), masă exofitică (30%) sau o masă
tumorală ce determină constricţie inelară
(20%);
infecţia secundară a unei tumori ulcerate este
frecventă;
apar prin evoluţia pe o perioadă de mai mulţi
ani a unor leziuni precanceroase : neoplazia
vaginală intraepitelială (VAIN);
datorită grosimii reduse a peretelui vaginal,
carcinomul scuamocelular invadează precoce
vezica urinară şi rectul;
metastazează pe cale limfatică şi sanguină.
Adenocarcinomul:
reprezintă 5-10% din cancerele vaginale;
apare în general la femei peste 50 ani;
adenocarcinomul cu celule clare apare la
femei tinere ce au fost expuse in utero la
dietilstilbestrol (DES), de obicei după 14 ani,
cu un vârf al incidenţei la 19 ani;
riscul la populaţia expusă este de 1/1000;
adenocarcinomul cu celule clare se presupune
că are originea în ariile de adenoză vaginală,
dar poate să apară la nivelul vestigiilor
wolffiene, glandelor periuretrale, focarelor de
endometrioză;
adenoza vaginală apare sub forma unor chiste
multiple de 0,5-4 cm diametru sau sub forma
unei leziuni mucoase difuze, granulareritematoasă;
leziunile canceroase apar polipoide, papilare,
plate sau ulcerate;
microscopic se diting trei tipuri histologice :
tubulochistic (cu prognosticul cel mai
favorabil), solid şi papilar;
la diagnosticare, 70% din cazuri sunt în stadiul
I, dar recurenţa este frecventă şi pot apare
recidive chiar la 20 ani de la tratamentul
primar.
Melanomul malign :
se dezvoltă din celule pigmentare denumite
melanocite, care sunt prezente în proporţie de
3% printre celulele vaginului;
apare la femeile albe, peste 50 ani, cu un vârf
al incidenţei la 60 ani;
aceste cancere apar de obicei pe tegumentele
expuse la soare, dar ocazional se dezvoltă la
nivelul vaginului sau a altor organe interne;
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
au tendinţa de a afecta peretele anterior al
porţiunii inferioare a vaginului, variind ca
dimensiuni, culoare, rata de creştere;
apare sub forma unor noduli negri, moi,
mucoşi sau submucoşi, dar pot fi şi
nepigmentaţi;
sunt frecvent ulceraţi, mimând carcinomul cu
celule scuamoase;
histologic se aseamănă cu melanomul cutanat,
dar este mai invaziv;
originea o reprezintă probabil melanocite
migrate aberant sau metaplazie melanocitară
au tendinţă mare de recidivă locală şi de
metastazare pulmonară;
reprezintă 2-3% din cancerele vaginale.
Sarcomul :
reprezintă 2-3% din cancerele vaginale;
are originea în ţesuturile subiacente epiteliului
vaginal;
leiomiosarcomul apare tipic la femei peste 50
ani (cu limite 25-86 ani) şi se dezvoltă din
fibrele musculare netede;
macroscopic apare ca o leziune solidă
submucoasă, localizată mai frecvent în
porţiunea superioară a vaginului;
histologic este similar leiomiosarcomului
uterin;
criteriile histologice de diagnostic al
leiomiosarcomului : de la atipii moderate la
atipii marcate cu 5 sau mai multe mitoze la 10
câmpuri de mare putere;
grading-ul histologic este cel mai important
factor de predicţie;
leiomiosarcomul poate apărea după
radioterapia tractului genital;
rabdomiosarcomul (sarcomul botrioid)
apare în copilărie, în general sub vârsta de 3
ani din celule musculare striate care nu se
găsesc în mod normal în peretele vaginal
(vestigii embrionare);
este o tumoră foarte malignă şi foarte agresivă
macroscopic apare în două forme: solidă şi
multichistică (sub forma unui strugure);
are originea în stratul subepitelial şi se extinde
spre cavitatea vaginală pe care o umple;
histologic este caracterizat prin stromă
mixomatoasă slab reprezentată cu celule
maligne pleiomorfe şi rabdomioblaste striate
ce se colorează pozitiv la markeri musculari;
ocazional masele polipoide se exteriorizează la
nivelul introitului vaginal;