110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Avortul spontan 41
totuşi, sindromul ovarelor polichistice şi
diabetul decompensat pot determina avort
spontan (în trimestrul I, respectiv în trimestrul
al II-lea).
• Infecţiile bacteriene nu mai sunt recunoscute
drept cauză de avort spontan în trimestrul I;
rolul infecţiilor nebacteriene investigate uzual
(toxoplasmoză, citomegalovirus etc) în
determinismul avortului habitual este
controversat. Sifilisul netratat determină avort
tardiv recurent, iar vaginoza bacteriană poate
determina ruperea înainte de termen a
membranelor (avort de trimestru II / naştere
înainte de termen).
IV.2.
ATITUDINEA ÎN AVORTUL
HABITUAL
• Anamneza corectă şi detaliată – foarte
importantă
• Suportul emoţional şi informarea cuplului:
o Se explică rolul întâmplării, se precizează
rata bazală de avort spontan în populaţie
o Se explică prognosticul reproductiv,
spontan şi cu asistenţă de specialitate
• Investigarea sistematică a cauzelor
recunoscute de avort habitual; tipic, se
investighează factorii genetici, anatomici,
hormonali, autoimuni şi infecţioşi:
o Se obţine cariotipul ambilor părinţi.
o Ecografia este obligatorie (evidenţiază
defectele structurale uterine, ovarele cu
aspect micropolichistic). Histeroscopia şi
laparoscopia sunt necesare dacă se
suspectează că defectul structural identificat
ecografic este cauza avortului habitual.
o Se dozează FSH, LH şi TSH, se determină
glicemia à jeun.
o Se face screening pentru sindrom
antifosfolipidic, prin determinarea nivelului
circulant de anticorp lupus anticoagulant.
o Se face examenul secreţiei vaginale şi
serologie pentru chlamydia, listeria,
toxoplasma, rubeolă, citomegalovirus,
virusuri hepatitice B şi C.
Analize recomandate în avortul habitual
FSH, LH, TSH
glicemie
anticorpi anticardiolipină şi lupus
anticoagulant
chlamydia, listeria, toxoplasma, rubeolă,
CMV, hepatită B şi C
cariotip parental
IV.3.
CAUZELE GENETICE ALE
AVORTULUI HABITUAL
• Translocaţiile cromozomiale parentale
echilibrate (2 tipuri: reciproce şi
robertsoniene) sunt cele mai frecvente
cauze genetice ale avortului spontan.
o translocaţii reciproce: două treimi din
cazuri
o translocaţii robertsoniene: o treime din
cazuri
• În 5% din cuplurile cu istoric de avort
habitual, cel puţin unul din parteneri are o
translocaţie echilibrată. Riscul de
dezechilibrare în meioză este de 5% - 30%
pentru translocaţiile reciproce şi 25% - 100%
pentru translocaţiile robertsoniene (100% dacă
sunt implicaţi doi cromozomi omologi).
Practic, cuplurile cu translocaţii reciproce au o
rată de avort spontan de 25%, iar cuplurile cu
translocaţii robertsoniene au o rată de avort
spontan de 50%.
• Obţinerea cariotipului parental este
obligatorie în toate cazurile de avort
habitual. Cariotiparea produsului de
concepţie nu este necesară şi nici
recomandată; anomaliile genetice sunt
frecvente la produşii de concepţie eliminaţi
spontan, în general, iar cariotipul particular al
unui embrion avortat poate fi un factor de
confuzie.
• Sfatul genetic este foarte important în cazul în
care sunt diagnosticate translocaţii echilibrate;
se explică prognosticul sarcinilor următoare.
Dacă o sarcină este dusă la termen în aceste
condiţii, foarte probabil fătul este fenotipic
normal (cu cariotip normal sau purtător al
translocaţiei echilibrate; translocaţiile
dezechilibrate determină, de obicei, avort
spontan). Se poate recurge totuşi la diagnostic
genetic prenatal, pentru excluderea oricăror
anomalii genetice ale fătului; acesta este
obligatoriu dacă vârsta gravidei este peste 35
de ani.
IV.4. INCOMPETENŢA
CERVICALĂ
• Anomaliile structurii conjunctive a colului
uterin, congenitale (mai rare, defecte de
colagen sau anomalii mulleriene) sau
dobândite (cele mai frecvente, intervenţii pe
colul uterin) reprezintă o cauză importantă de
avort spontan în trimestrul al II-lea. Se
consideră în prezent că este vorba de un