110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

476
dar rata şi durata răspunsurilor este
nesatisfăcătoare.
IV.8.
Complicaţii postoperatorii
Complicaţii precoce
mortalitatea postoperatorie este de aproximativ
2%, în general prin embolie pulmonară sau
infarct miocardic. Pentru prevenirea trombozei
venoase profunde se recomandă administrarea
subcutanată a heparinei şi compresia
pneumatică a gambei în paralel cu mobilizarea
membrelor inferioare;
la nivelul plăgii inghinale apar cele mai
frecvente complicaţii : celulita şi limfangita
inghinală, necroza şi dehiscenţa plăgii. Prin
tehnica inciziilor separate, incidenţa
dehiscenţei se reduce la jumătate (44%).
Postoperator este necesar drenajul aspirativ al
zonelor de limfadenectomie inghinală, iar
acesta nu se îndepăetează decât atunci când
drenajul scade sub 25 ml pe zi, altfel existând
riscul formării chistului limfatic. Dacă pentru
celulită este necesar tratamentul antibiotic, în
cazul dehiscenţei plăgii este necesară
debridarea şi pansarea ei. Iniţial se formează
ţesut de granulaţie, ulterior are loc
reepitelizarea în câteva săptămâni;
infecţia de tract urinar;
seroame la nivelul trigonului femural;
osteita pubiană, ce survine foarte rar.
Complicaţii tardive
limfedemul cronic al membrului inferior este
complicaţia tardivă majoră şi apare mai
frecvent în cazurile în cazurile în care este
necesară radioterapia după limfadenectomia
inghinală. Limitarea limfadenectomiei
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
inghinale la femei cu cancer vulvar în stadii
precoce şi conservarea venei safene mari a
redus incidenţa de apariţie a acestei
complicaţii;
limfangita recurentă sau celulita membrului
inferior apar la 10% din paciente şi răspund la
terapia orală cu eritromicină;
stenoza introitusului poate provoca
dispareunie şi se rezolvă printr-o incizie
verticală urmată de sutură transversală;
hernia femurală este o complicaţie rară şi
poate fi prevenită print-o sutură ce se întinde
de la ligamentul inghinal la ligamentul
Cooper;
alte complicaţii tardive rare sunt incontinenţa
urinară de efort cu sau fără prolaps genital,
osteomielita pubiană, fistulele rectovaginale
sau rectoperineale.
V. Rezultate şi prognostic
rata globală a supravieţuirii pacientelor cu
cancer vulvar este excelentă, în special a celor
diagnosticate în stadii precoce, fiind de
aproximativ 75%;
rata de supravieţuire la 5 ani după intervenţia
chirurgicală pe stadii este:
Stadiul I – 90%
Stadiul II – 81%
Stadiul III – 68%
Stadiul IV – 20%
numărul ganglionilor inghinali afectaţi este
unicul şi cel mai important factor care
determină prognosticul.
DE REŢINUT
o Cancerul vulvar apare cel mai frecvent la femei în postmenopauză.
o Riscul de apariţie este mai mare la paciente cu condiloame genitale datorate infecţiei cu HPV
sau cu cancer cervical sau vaginal în antecedente.
o Diagnosticul cancerului vulvar este adesea întârziat semnificativ.
o În stadii precoce se intervine chirurgical (vulvectomie radicală sau excizie locală radicală cu
limfadenectomie inghinală), iar în stadii avansate se practică radiochimioterapie neoadjuvantă
urmată de intervenţie chirurgicală.
o Rata globală a supravieţuirii pacientelor cu cancer vulvar este de aproximativ 75%.
o Prognosticul este influenţat în principal de numărul ganglionilor inghinali afectaţi.