110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Distocia osoasă 143
tratamentul luxaţiei congenitale uni sau
bilaterală a nou născutului.
VII. DISPROPORŢIA
CEFALOPELVICĂ
Diagnosticul unei disproporţii cefalopelvice
se pune în urma examenului clinic şi paraclinic.
Principalele indicii ale unei disproporţii
cefalopelvice sunt obţinute în urma pelvimetriei
interne la care se adaugă şi alte semne:
palpeul mensurator Pinard care se practică
in cursul travaliului , când membranele sunt
rupte; dacă se palpează cu mana în extensie
parietalul anterior al craniului fetal deasupra
simfizei pubiene atunci este vorba de o
dispropoţie cefalopelvică;
Manevra Muller este negativă; cu mâna
stângă se împinge fundul uterin în timpul
contracţiei şi cu mâna dreaptă intravaginal se
urmăreşte progresiunea prezentaţiei. Dacă
prezentaţia nu progresează manevra este
negativă, un semn al unei eventuale
disproporţii cefalopelvice;
dacă în timpul probei de travaliu apare edem al
colului („col nesolicitat”), dilataţia nu
progresează, craniul nu se acomodează sau se
deflectează / apar hipertonie uterină şi semne
de suferinţă fetală la o gravidă cu distocie
osoasă, ne putem gândi la o disproporţie
cefalopelvică;
Examenle paraclinice care au valoare în
aprecierea unei eventuale disproporţii cefalopelvice
sunt tomografia şi radiopelvimetria, care prin
măsurarea exactă a dimetrelor bazinului osos şi
biometrie fetală pot aprecia dacă naşterea vaginală
este posibilă sau nu. Ecografia aduce date
suplimentare doar prin biometria fetală, bazinul
osos neputând fii investigat prin această metodă.
În situaţii neclare (bazine osoase limită şi feţi
nu foarte mari, în prezentaţie craniană flectată),
diagnosticul disproporţiei cefolopelvice se face prin
PROBA DE TRAVALIU.
VIII.
PROBA DE TRAVALIU
Proba de travaliu este o probă mecanică
dinamică, care investigează disproporţia
cefalopelvică.
Proba de travaliu este indicată in bazinele
limită cu fătul în prezentaţie craniană flectată. Este
o probă de angajare a craniului fetal. În urma ei se
poate stabili dacă naşterea vaginală este posibilă
fără consecinţe obstetricale importante.
Înainte de a decide efectuarea probei de
travaliu trebuie evaluate exact capacitatea şi
modificările osoase ale bazinului şi stabilite
prezentaţiei şi dimensiunile fătului. O probă de
travaliu corect condusă de către un medic
experimentat poate evită operaţia cezariană in
multe cazuri. Proba de travaliu se desfăşoară numai
în prezentă obstetricianului şi nu trebuie să fie o
probă de forţă. Ea nu este posibilă în alte tipuri de
prezentaţii decât cea craniană şi este contraindicată
dacă se asociază o indicaţie relativă suplimentară
de operaţie cezariană.
Pentru a putea începe proba de travaliu trebuie
îndeplinite următoarele condiţii:
membranele să fie rupte;
dilataţia să fie de 3-4 cm;
să nu existe semne de suferinţă fetală;
dinamica uterină trebuie să fie normală (dacă
nu este, se corectează medicamentos);
fătul să fie în prezentaţie craniană.
Durata probei de travaliu este variabilă de la
caz la caz şi nu trebuie să depăşească 4 ore. Pe
parcursul probei de travaliu se va urmări atent
dinamica uterină, evoluţia dilataţiei, angajarea sau
nu a craniului şi dacă apar semne de suferinţă
fetală.
În esenţă. proba de travaliu este înţeleasă ca
un test clinic de evaluare a posibilităţilor
prezentaţie eutocice de a traversa strâmtoarea
superioară. Se urmăreşte dacă se produce
angajarea craniului fetal, la dilataţie completă.
Dacă la dilataţie completă craniul nu s-a angajat se
poate astepta maxim 30 de minute, se indică
operaţia cezariană. Dacă prezentaţia se angajează
naşterea vaginală este posibilă, spontan sau
instrumental.
Proba de travaliu se întrerupe când apare
suferinţă fetală, dilataţia nu progresează, apar
sindromul de preruptură uterină sau distocie de
dinamică necorectabilă, care pot fi secundare
disproporţiei cefolopelvice.
Operaţia cezariană este indicată de la debutul
travaliului atunci când distocia osoasă se asociază cu
: prezentaţii craniene deflectate, alte tipuri de
prezentaţii distocice, bazinul osos este chirurgical,
alte indicaţie relativă de operaţie cezariană sau când
există disproporţie cefalopelvică.