110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Izoimunizările feto-materne 163
testul Coombs indirect (pragul critic este
1/16).
Valori mai mari sau creşterea bruscă intr-o
perioada scurtă de timp, indică posibilitatea unei
afectări fetale, dar nu există decât o corelaţie
aproximativă între nivelul anticorpilor şi gradul de
suferinţă fetală.
Scăderea titrului de anticorpi în cursul sarcinii
se datorează fie efectului imunosupresiv al sarcinii,
fie transferului masiv de anticorpi în circulaţia
fetală cu fixarea lor de eritrocitele fetale.(semn de
alarmă).
Prezenţa anticorpilor în primele 12 săptămâni
de sarcină indică o imunizare preexistentă acelei
sarcini. Dacă anticorpii apar după săptămâna 26-28
imunizarea s-a produs în cursul sarcinii respective.
B. ECOGRAFIA – este cel mai important mijloc
de supraveghere a sarcinii, ea ne permite să
precizăm:
vârsta gestaţională, biometria fetală;
grosimea placentei, hidramniosul;
anasarca incipientă (exudat pericardic,
hepatomegalie, anse intestinale bine
vizualizabile, lamă subţire de ascită, edem
cutanat);
eritroblastoza severă (distensia abdomenului
fetal, deflectarea coloanei vertebrale, edem al
scalpului, al extremităţilor, mişcări fetale
lente, hidrotorax şi hidropericard);
ecografia Doppler – indicele de rezistenţă
placentar scade si debitul sanguin in vena
ombilicala creşte (datorită creşterii activităţii
miocardice, fapt ce poate determina
decompensare cardiacă in utero sau neonatal);
posibilitatea de a realiza manevre terapeutice
(cordocenteză, transfuzia intrauterină de
sânge).
Fig.1. Polihidramnios – aspect ecografic.
Fig.2. Făt cu hidrops autoimun.
C. AMNIOCENTEZA – permite recoltarea de
lichid amniotic, este o investigaţie obligatorie
în urmărirea sarcinii cu izoimunizare Rh. Din
probele recoltate se fac determinări ale
nivelurilor bilirubinei, raportul
lecitină/sfingomielină (pentru aprecierea
maturităţii pulmonare), nivelul proteinelor,
titru anticorpilor, transaminaze, colinesteraze.
Indicaţiile amniocentezei:
titru de anticorpi ≥1/64 in izoimunizările
apărute in cursul sarcinii respective;
titru de anticorpi ≥ 1/32 in izoimunizarea din
sarcina precedentă;
evoluţia patologică a sarcinii (hidramnios,
preeclampsie, eclampsie);
antecedente de morţi fetale intrauterine, ictere
neonatale grave, exanghino-transfuzii.
Aprecierea cantităţii de bilirubină din LA se
face prin spectrofotometrie şi calcularea indicelui
optic de absorbţie în lumina monocromatică cu
lungimea de unda de 450 milimicroni.
Încadrarea indicelui optic în diagrama Liley
permite stabilirea a 3 zone de afectare a fătului :
Zona I – cu indicele optic = 0,2, fătul nu
este afectat, poate fi chiar Rh
negativ. Se repetă la 2 săptămâni
dacă valorile rămân staţionare sau
la 4 săptămâni dacă valorile au
tendinţa să scadă.
Zona II – indice optic între 0,2-0,3, fătul
este afectat şi este sigur Rh
pozitiv. Se repetă amniocenteza
după o săptămână. Dacă valorile
coboară în zona I, se repetă
săptămânal, iar dacă staţionează
in zona II, se provoacă naşterea
când raportul L/S sugerează
maturitatea pulmonară.