110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

532
Teorii privind patogeneza endometriozei
teoria menstruaţiei retrograde /
implantaţională
teoria transplantării directe
teoria metastazării vasculare / limfatice
teoria metaplaziei celomice / a inducţiei
teoria vetigiilor mulleriene (a restului
embrionar)
II.2.
FACTORI ETIOPATOGENI ÎN
ENDOMETRIOZĂ
Supravieţuirea anormală a ţesutului
endometrial în localizări extrauterine poate fi
determinată, principial, de două categorii de factori
(Tabel 2): factori care ţin de celulele endometriale;
factori care ţin de mediu (local sau general).
Factorii genetici determină fenotipul endometrial,
inclusiv potenţialul de implantare şi
comportamentul secretor paracrin / endocrin.
Sistemul imun nu este capabil să elimine celulele
endometriale localizate ectopic. Mediul hormonal
local hiperestogenic este necesar pentru
promovarea bolii şi este determinat de profilul
specific de expresie genică a celulelor din
implanturile endometriozice şi de interacţiunea
acestor celule cu mediatori umorali.
Tabel 2
Factori etiopatogenici în endometrioză
fenotipul celulelor endometriale (rezultatul
expresiei genice)
secreţie de metaloproteaze
mobilitate crescută
aderenţă
invazivitate
secreţie de factori paracrini / de creştere
factori de mediu
context hormonal (hiperestrogenism)
context imunologic (defective
immunosurveillance)
Principale două manifestări clinice ale
endometriozei sunt durerea pelvină cronică şi
subfertilitatea / infertilitatea.
Factorii implicaţi în deteminismul durerii
cronice sunt:
producţia crescută de citokine proinflamatorii;
efectele directe şi indirecte ale sângerării din
focarele endometriozice;
iritarea sau infiltrarea nervilor de la nivelul
pelvisului.
Factorii implicaţi în determinismul
subfertilităţii sunt:
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
modificări anatomice, ocluzie tubară sau
aderenţe care afectează motilitatea tubară;
producţia de substanţe active care
interferează defavorabil cu ovulaţia şi
fertilizarea;
receptivitate endometrială scăzută, care
afectează implantarea şi embriogeneza
timpurie.
II.3.
CLASIFICAREA LEZIUNILOR
ENDOMETRIOZICE
Leziunile endometriozice pot avea aspectul
caracteristic de depozite negre – albăstrui (Fig.
1-2), sau aspecte atipice: leziuni roşii de tip flamelike,
de tip peteşial sau de tipul excrescenţelor
glandulare, leziuni galben – maronii, leziuni albe
sau defecte peritoneale circumscrise (Fig. 3-5).
Clasificarea leziunilor endometriozice în funcţie de
aspectul macroscopic este sintetizată în Tabelul 3
(Tabel 3). Aspectul macroscopic al endometriozei
peritoneale este determinat de vârsta şi de gradul de
activitate al leziunilor: leziunile roşii flame-like
sunt implanturi recente, cu activitatea biologică cea
mai intensă; leziunile tipice negre – albăstrui,
chisturile ovariene ciocolatii sunt implanturi
„mature”, în care se produce sângerare menstruală;
leziunile albe sunt leziuni vechi, cicatriceale, cu
activiate biologică scăzută.
Tabel 3
Aspectul macroscopic al leziunilor endometriozice
aspect lezional
leziuni negre –
albăstrui
leziuni roşii
leziuni galben -
maronii
leziuni albe
tip lezional
leziuni tipice, cu sângerare
menstruală
implanturi recente flame-like
excrescenţe glandulare
zone peteşiale
depozite asociate
aderenţe subovariene
zone opace albe
defecte peritoneale
circumscrise
II.4. CLASIFICAREA STADIALĂ A
ENDOMETRIOZEI –
IMPLICAŢII DIAGNOSTICO -
PROGNOSTICE
Se descriu patru stadii ale endometriozei (Tabel
4). Acest sistem de stadializare se bazează pe
numărul, mărimea, extensia şi localizarea
implanturilor endometrizice şi a aderenţelor asociate,
şi a fost conceput iniţial în intenţia de a prezice