110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Suferinţa fetală acută 171
V. ATITUDINE TERAPEUTICĂ
Identificarea corecta şi intervenţia în timp util
asupra unui făt aflat în suferinţă fetală acută a
devenit o dilema serioasa pentru obstetrician.
Abilitatea de a distinge un făt normal expus unui
stress fata de unul compromis este esenţială. În
acelaşi timp identificarea cauzei permite orientarea
atitudinii clinice.
În cazul unui traseu suspect (“non-reassuring”)
următoarele masuri sunt indicate:
‣ Repoziţionarea parturientei în decubit lateral
stâng;
‣ Administrarea de oxigen;
‣ Întreruperea agenţilor ocitocici şi corectarea
hiperactivitatii uterine prin tocoliza;
‣ Corectarea hipotensiunii materne, eventual
asociate cu analgezia peridurala;
‣ Examinare vaginala;
‣ Pregătire pentru extragerea fătului dacă
modificările FHR persista / se agravează;
‣ Alertarea echipei de neonatologie şi informare
asupra statusului fetal;
Extragerea fătului se face în cea mai mare
parte a cazurilor prin operaţie cezariana de urgenta.
în anumite situaţii, însă, utilizarea forcepsului sau
vacuum-extractorului poate fi mai benefica, cu
întreruperea mai rapida a travaliului.
VI. PREZENTA MECONIULUI în
LICHIDUL AMNIOTIC
Obstetrica clasica a introdus cu mult timp în
urma conceptul suferinţei fetale sugerate de
prezenta meconiului în lichidul amniotic. Acesta ar
fi un factor predictiv pentru asfixia fetală. Cu toate
acestea, observaţii mai recente au constatat faptul
ca un procent variabil intre 12 – 22% dintre travalii
sunt însoţite de prezenta meconiului, dar o mica
parte dintre acestea se însoţesc de morbiditate şi
mortalitate perinatală.
VI.1. FIZIOPATOLOGIE
Exista trei teorii care sugerează eliminarea
meconiului în cursul travaliului:
1. hipoxia fetală;
2. pasajul meconiului este urmarea maturării
sistemului gastro-intestinal fetal;
3. stimularea vagala şi creşterea peristalticii ca
urmare a compresiunilor intermitente pe cordonul
ombilical.
VI.2. SINDROMUL DE ASPIRATIE
DE MECONIU
Aspiraţia în căile respiratorii de lichid
amniotic este un proces fiziologic. Din păcate în
situaţia unui lichid amniotic meconial, în special
meconiu consistent, rezultatele pot fi nefaste. Se
produce în acest caz obstrucţia căilor respiratorii,
imposibilitatea expansionării unor teritorii alveoare
mai mult sau mai puţin extinse, urmarea fiind
detresa respiratorie şi hipoxia în cadrul sindromului
de aspiraţie de meconiu. Din fericire, deşi prezenţa
lichidului amniotic meconial este relativ frecventa,
sindromul de aspiraţie de meconiu este destul de
rar.
DE REŢINUT
o Cel mai important instrument de urmărire fetală în travaliu îl reprezintă cardiotocografia.
o Termenul de non-reassuring fetal status este mai „onest” decât cel de fetal distress, în
descrierea rezultatelor anormale ale cardiotocografiei.
o Monitorizarea intermitenta este suficienta intr-un travaliu fără risc crescut.
o Absenta variabilităţii ritmului cardiac este considerata cel mai important indice prognostic al
alterării neurologice fetale.
o Dacă FHR nu se ameliorează prin metodele uzuale, se impune întreruperea cursului
travaliului.