110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Cancerul vaginal 463
superioară a veginului comunică cu limfaticele
cervixului şi drenează în ganglionul obturator,
lanţul ganglionar iliac intern şi extern, apoi în
ganglionii paraaortici ; treimea distală a
vaginului drenează în ganglionii inghinali, apoi
în cei pelvini ; limfaticele peretelui posterior
comunică cu limfaticele rectului şi drenează în
ganglionii fesieri inferiori, sacrali şi rectali;
diseminarea hematogenă la distanţă se face în
plămâni, ficat, schelet, tegumente.
IV. ATITUDINE DIAGNOSTICĂ
IV.1. MANIFESTĂRI CLINICE
În momentul diagnosticului, simptomele au o
evoluţie în medie de 6-12 luni, cu extreme de 0-11
ani. Întârzierea diagnosticului cancerului vaginal nu
este neobişnuită, parţial datorită rarităţii bolii şi
întârzierii asocierii simptomelor pacientei cu
originea vaginală a tumorii.
Sângerarea vaginală nedureroasă
este cel mai comun simptom, prezent la 65-
80% din paciente;
sângerarea apare în postmenopauză la 70% din
paciente, ceea ce coincide cu vârsta de 60 ani
la care apare cu incidenţă maximă carcinomul
cu celule scuamoase;
menoragia, sângerarea intermenstruală şi
postcoitală au fost, de asemenea, raportate.
Scurgeri vaginale
apar la 30% din paciente.
Simptome urinare
acuzate de 20% din paciente;
constau în dureri vezicale, disurie, polakiurie,
hematurie;
sunt cauzate de compresia anterioară sau de
invadarea vezicii urinare, uretrei sau ambelor.
Dureri pelvine
apar la 15-30% din paciente;
compresia posterioară sau invazia recosigmoidului
cauzează tenesme rectale sau constipaţie.
Prezenţa unei mase vaginale sau a
prolapsului vaginal
eventualitate rară, întâlnită la doar 10% din
paciente.
Între 10-27% din paciente sunt
asimptomatice. Diagnosticul în cazul lor este
stabilit pe baza examinării pelvine de rutină, iar
aceste paciente sunt depistate într-un stadiu mai
precoce faţă de cele care prezintă simptome, având
un prognostic mult mai bun.
IV.2. EXAMENUL CLINIC ŞI
PARACLINIC
Examenul cu valve
valvele se rotesc lateral pentru a vizualiza
pereţii vaginali anterior şi posterior;
se inspectează întreaga mucoasă vaginală prin
retragerea valvelor;
cancerul vaginal este multifocal şi, deşi tipic
este localizat la apex, boala poate afecta
oricare segment al vaginului;
leziunile vaginale, în particular cele localizate
la nivelul treimii inferioare, sunt adeseori
nediagnosticate la primul examen datorită
faptului că valvele acoperă peretele vaginal
anterior şi posterior;
alte cauze de omisiune a diagnosticului sunt
raritatea bolii şi atribuirea simptomelor
sângerării postmenopauzale sau cancerului
endometrial.
Tuşeul vaginal
presupune palparea circumferenţială a
întregului vagin pentru a simţi orice
proeminenţă sau arie indurată;
toate leziunile vizibile trebuie biopsiate.
EXAMENE PARACLINICE
Examenul citologic Babeş-Papanicolau
se adresează pacientelor cu carcinom in situ
sau carcinom invaziv precoce, care uzual sunt
asimptomatice;
în cazul unui frotiu anormal, dacă colul este
prezent, medicul trebuie să excludă cancerul
cervical, care este mult mai frecvent decât cel
vaginal, prin colposcopie şi conizaţie
diagnostică;
pacientele cu histerectomie în antecedente şi
examen citologic anormal necesită
coplposcopie vaginală. Dacă nu este
identificată nici o leziune, se impune excizia
întregii bolţi vaginale, pentru că leziunea poate
fi acsunsă la nivelul zonei de sutură a bontului
vaginal.
Colposcopia vaginală
la paciente în vârstă, care uneori prezintă
stenoză vaginală, este bine de realizat sub
anestezie generală;