110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Infecţiile asociate sarcinii 233
În aceste condiţii riscul de infectare fetală
scade la 1 – 2%.
III. INFECŢII VIRALE ŞI
PARAZITARE
III.1. INFECŢIA CU
CITOMEGALOVIRUS (CMV)
Etiologie: herpes-virus ADN ubicvitar
0,5 – 2% dintre nou-nascuţi prezintă infecţie
congenitală.
Transmitere:
orizontală: salivă, urină, posibil boală cu
transmitere sexuala;
verticala: mamă făt.
Sursa cea mai comună de infecţie o reprezintă
aglomeraţiile de copii (creşe, gradiniţe, etc).
După primoinfecţie virusul persistă în
organism, ca şi alte herpes-virusuri, în stare latentă,
cu reactivări ocazionale, în special în condiţii de
imunodepresie.
Infecţia maternă
majoritatea primoinfecţiilor sunt
asimptomatice;
aproximativ 15% dintre persoanele infectate
prezinta semne clinice comune cu alte infecţii
virale: febră, faringită, limfadenopatii,
artralgii, mialgii, etc;
Reactivările sunt frecevente în sarcină, dar
minim simptomatice/asimptomatice.
Infecţia congenitală
Primoinfecţia maternă în timpul sarcinii se
asociază cu 40% risc de infecţie fetală. Dintre feţii
infectaţi doar 10 – 15% vor prezenta semne clinice
de boală la naştere sau sechele. Restul sunt
asimptomatici, urmând ca dintre aceştia să se
selecteze un alt procent de 5 – 15% care vor
dezvolta sechele de-a lungul vieţii, mai ales
surditate neurosenzorială.
ATENŢIE: Infectarea fetală nu este echivalentă
cu afectarea fetală!
Recurenţele bolii materne în cursul sarcinii
prezintă şi ele risc de infecţie fetală, mult mai
redus, însă, 0.5% – 1%, iar semne clinice prezintă
maxim 1% dintre copiii infectaţi.
Tabel 9
Aspect clinic (“boala incluziilor citomegalice”).
greutate scăzută la nastere
microcefalie
calcificări intracraniene
corioretinita
retard psiho-motor
deficite senzoriale
hepatosplenomegalie, icter
anemie hemolitică, purpura trombocitopenică
Diagnostic
1. Determinarea anticorpilor anti-CMV
primoinfecţie:
• IgM (+)
• IgG (+/-)
Testul de afinitate la IgG stabileşte vechimea
infecţiei.
recurenţe:
• IgM (-)
• IgG (+)
2. Ecografic:
se apreciază posibilitatea afectării fetale
elemente diagnostice:
• microcefalie;
• calcificări intracerebrale;
• intestin hiperecogen.
3. Analiza lichidului amniotic
detectarea ADN viral prin PCR, eventual
culturi virale;
poate confirma infecţia fetală (metodă de
diagnostic pozitiv);
metoda este recomandată la gravide cu
serologie de primoinfecţie.
4. Analiza sângelui fetal (obţinut prin
cordonocenteză)
anemie;
trombocitopenie;
alterarea probelor hepatice;
poate confirma infecţia fetală.
Management
Nu există terapie dovedită eficientă pentru
infecţia maternă, existând tentative de utilizare a
Acyclovirului si, mai nou, a Ganciclovirului, cu
rezultate în curs de evaluare.