110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Criza eclamptică.Tratament 217
‣ Abord venos
‣ Pipă Guedel
‣ Analize: grup, Rh, HLG, TGO, TGP, uree,
creatinină, ac.uric, sumar urină
‣ Medicaţie administrată I.V.
‣ Administrare de O2 pe mască putînd ajunge
până la IOT cu ventilaţie mecanică în
funcţie de gradul de hipoxie şi acidoză
‣ Sondă uretro-vezicală
‣ Monitorizare CTG
VI.1. CONTROLUL
CONVULSIILOR: medicamentul
de elecţie –Sulfat de Magneziu.
‣ Administrare continuă i.v. (20%):
Doza de încărcare :4g i.v. (3-4 minute ) sau 6g
/100ml glucoză 5% (15 minute )
Doza de întreţinere : 2g/ora pev continuă
‣ Administrare intermitentă i.m.
Doza de încărcare: 4g i.v. (20%) +10g i.m.
(50%)
Doza de întreţinere: 5g i.m. (50%) la 4 ore
durata: 24 ore postpartum
În cazurile cu funcţie renală alterată doza de
încărcare nu se modifică ci se scade la jumătate
doza de întreţinere.
Alte anticonvulsivante: fenitoina,
amobarbital sodic, tiopental
Datorită efectelor adverse care pot să apară
pe parcursul terapiei cu sulfat de magneziu este
necesară monitorizarea acestor paciente prin:
‣ Păstrarea nivelului magneziemiei la valori de
4-7 mEq/l
‣ Testarea reflexului patelar (diminuat la 10
mEq/l)
‣ Monitorizarea frecvenţei respiratorii .În cazul
în care apare depresie respiratorie se administreaza
Calciu gluconic i.v.
‣ Monitorizarea diurezei: pe parcursul terapiei
cu sulfat de magneziu diureza trebuie să fie ≥100
ml/4 ore.
VI.2.CONTROLUL VALORILOR
TENSIONALE
În timpul administrării medicaţiei
antihipertensive (obligatoriu i.v.) trebuie avut grijă
ca valorile tensiunii diastolice să nu scadă sub 90-
100 mmHg şi deasemenea să nu se scadă brusc
valorile tensiunale deoarece poate apărea suferinţa
fetală. Din acest motiv ar fi indicată o monitorizare
CTG în timpul terapiei antihipertensive.
‣ Medicaţia antihipertensivă cea mai folosită
în accesul eclamptic este:
Hidralazina – vasodilatator direct: 5mg
i.v. repetat la 20 minute;
Labetalol
– α β-blocant: 20 mg i.v.
repetat la 10 minute;
Nifedipina – blocant de calciu: 10mg s.l.
apoi p.o.;
Verapamil – în postpartum.
VI.3. NAŞTEREA
Un acces eclamptic poate accelera travaliul şi
în funcţie de starea biologică a mamei, prezenţa sau
absenţa semnelor de suferinţă fetală, frecvenţa,
intensitatea şi controlul crizelor se poate opta
pentru naşterea vaginală dacă se apreciază că starea
mamei şi a fătului permit temporizarea (naştere
vaginală vs cezariană pentru gravidele în travaliu).
Criza eclamptică survenită în afara travaliului
impune operaţia cezariană.
DE REŢINUT
o Protocolul terapeutic în cazul crizei eclamptice trebuie prestabilit şi bine cunoscut, pentru a se
putea acţiona eficient în această situaţie de urgenţă maximă.
o Tratamentul cu MgSO 4 este absolut necesar, dar nu este suficient în criza eclamptică; MgSO 4
nu este antihipertensiv eficient.