110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Prezentaţia craniană. Asistenţa la naştere 71
Tabel 8
Principalii parametri urmăriţi în travaliu
caracterele contracţiei uterine
starea fetală
starea membranelor şi caracterele lichidului
amniotic
progresiunea dilataţiei
progresiunea prezentaţiei
durata fazelor travaliului, de la admiterea în SN
sediul durerii şi calitatea analgeziei
III.2. STABILIREA
DIAGNOSTICULUI
OBSTETRICAL COMPLET
Prima etapă, când o gravidă se prezintă cu
CUD şi/sau membrane rupte, este stabilirea
diagnosticului de travaliu. Gravida se poate
prezenta în:
fals travaliu – nu se internează la SN;
faza latentă a travaliului – atitudinea constă
fie în expectativă, fie în probă terapeutică: de
repaus, cu Mialgin, sau de stimulare, cu
Oxiton.
travaliu activ – dilataţie şi contracţii uterine
sistematizate, susţinute, cu caracter de travaliu
(vezi definiţie); se internează la SN.
ATENŢIE: Travaliul este definit prin două
elemente: dilataţie cervicală şi contracţii uterine
sistematizate. Dacă nu se întrunesc aceste
elemente, nu se pune diagnosticul de travaliu!
Momentul debutului travaliului nu se poate
preciza cu exactitate, faza latentă este o noţiune
destul de neclară. Experienţa clinică îndelungată
permite diferenţierea, dintre gravidele în apropierea
termenului, care se prezintă cu CUD, a acelor
gravide la care se va instala imediat travaliul activ
şi care trebuie internate la SN. Travaliul activ se
diagnostichează de la dilataţie de 2 – 3 cm, cu
contracţii uterine sistematizate.
Diagnosticul complet al gravidei în travaliu
cuprinde:
1. istoricul obstetrical: stabilirea rangului
gestaţiei şi al parităţii (G/P), istoricul
avorturilor spontane, al naşterilor normale şi
patologice;
2. examenul pe aparate şi sisteme: orientează
asupra unor patologii asociate, care pot
modifica atitudinea în travaliu, sau evidenţiază
manifestările sistemice ale unor complicaţii
ale sarcinii (cel mai important, HTA!);
3. examinare paraclinică bazală; se repetă:
a. grup, Rh dacă nu sunt sigur cunoscute;
b. Hb, Ht, probe de coagulare;
c. VDRL;
d. sumar urină;
e. culturi floră col.
4. examenul obstetrical iniţial al gravidei în
travaliu cuprinde:
a. evaluarea prognosticului obstetrical al
naşterii la prezentare:
precizarea prezentaţiei, poziţiei, eventual a
varietăţii de poziţie, în travaliul mai
avansat;
măsurarea capacităţii obstetricale a
bazinului osos, în general, şi a strâmtorii
superioare, în special: pelvimetrie externă
şi internă; în cazul bazinelor aparent
normale, raportul dimensional între bazinul
osos şi mobilul fetal se re-evaluează în
travaliul avansat, numai dacă travaliul
decurge distocic;
aprecierea situaţiei craniului fetal faţă de
planul strâmtorii superioare (nu are contact
cu strâmtoarea superioară, a luat contact cu
strâmtoarea superioară, a depăşit
strâmtoarea superioară; ultima variantă
implică că naşterea se va finaliza sigur
vaginal, spontan sau instrumental).
b. starea segmentului inferior şi a
colului: dacă mai există col, starea sa (lung,
scurtat sau şters), poziţia sa (posterior,
intermediar, anterior sau „în ax”) şi
consistenţa sa orientează asupra prognosticului
progresiunii dilataţiei şi asupra prognosticului
naşterii vaginale, în general (scor Bishop,
Tabel 9). Uneori, se constată dilataţia
orificiului uterin, de la prezentare, dilataţie
care se apreciază metric.
c. starea membranelor şi caracterele
lichidului amniotic: membranele pot fi intacte
sau rupte. Dacă diagnosticul stării
membranelor nu este sigur („suspiciune de
fisurare a membranelor”), există mai multe
modalităţi de a preciza acest diagnostic:
„proba torşonului”;
proba de cristalizare pe lamă – prezenţa LA
determină cristalizare „în frunză de ferigă”;
analiza pH vaginal – pH-ul alcalin creşte
suspiciunea asupra ruperii membranelor);
proba cu albastru de Nil;
proba Zeiwang.
Lichidul amniotic se apreciază cantitativ şi
calitativ; calitativ, lichidul amniotic poate fi
limpede / opalescent sau verde / meconial.
Semnificaţia prezenţei meconiului în lichidul