110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

462
pacientele cu cancer vaginal primar au în
antecedente un carcinom in situ sau invaziv
care a fost tratat cu 5 ani înainte de diagnostic;
utilizarea pe termen lung a pesarelor şi iritaţia
vaginală cronică la femeile cu prolaps au fost
asociate cu cancerul vaginal;
alţi factori predispozanţi sunt fumatul, terapia
imunosupresivă, chimioterapia şi radioterapia
(10% din femeile diagnosticate cu carcinom
primar vaginal au în antecedente iradierea
pelvisului);
tamoxifenul induce exprimental la şobolani
cancer endometrial şi vaginal în absenţa
hiperplaziei endometriale;
nivelul socio-economic scăzut se asociază cu
incidenţa crescută a cancerului vaginal şi de
col uterin;
dietilstilbestrolul (DES), medicament folosit la
mijlocul secolului trecut în primul trimestru de
sarcină pentru a preveni avortul, a fost
implicat în etiologia adenocarcinomului
vaginal cu celule clare. Feţii de sex feminin
expuşi in utero la DES au un risc mai mare de
a dezvolta adenocarcinom vaginal în
adolescenţă decât populaţia generală.
II.3.
FENOMENE
FIZIOPATOLOGICE
prezenţa leziunilor în diferite stadii de
diferenţiere histologică (VAIN, carcinom in situ,
posibil carcinom micronivaziv, carcinom
invaziv) sugerează o transformare continuă de la
leziuni cu potenţial malign mai redus la leziuni
invazive, similar evoluţiei cancerului de col;
identificarea ADN HPV în celulele tumorale
scuamoase prin tehnicile de hibridizare in situ
şi southern blot sugerează puternic asocierea
infecţiei HPV cu posibilul rol al HPV în
patogeneza carcinomului vaginal cu celule
scuamoase;
asocierea semnificativă cu antecedentele de
cancer cervical sau vulvar sugerează faptul că
întregul tract genital este expus riscului de
carcinom cu celule scuamoase o dată ce
procesul malign a apărut undeva la nivelul său.
Infecţia cu HPV poate explica acest fenomen
prin asocierea sa cu leziunile premaligne şi
maligne cervicale, vaginale şi vulvare;
o altă explicaţie pentru această asociere este
prezenţa bolii oculte reziduale (VAIN) la
nivelul bontului vaginal posthisterectomie şi
care evoluează nedescoperit până la carcinom
invaziv;
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
radioterapia la nivelul pelvisului poate avea
efect mutagen şi implicit carcinogenetic;
modul în care DES joacă un rol în apariţia
adenocarcinomului vaginal cu celule clare este
neclar. Forsberg a propus în 1972 posibilitatea
absenţei maturaţiei induse de estrogeni a
ductelor mülleriene, iar în 1984 Robboy a
sugerat că adenoza vaginală atipică şi
ectropionul cervical atipic ar putea fi
precursori ai adenocarcinomului cu celule
clare vaginal şi cervical.
II.4.
VASCULARIZAŢIA
VAGINULUI
Porţiunea superioară a vaginului primeşte
sânge din artera uterină şi arterele ruşinoase interne,
din care provin arterele vaginale. Artera rectală
inferioară şi alte ramuri ce provin din artera
ruşinoasă internă asigură irigaţia porţiunii
inferioare a vaginului.
Plexul venos vaginal drenează în principal în
peretele pelvin prin venele parametriale şi într-o
mai mică măsură în plexurile venoase vezical şi
rectal.
Legăturile sistemului limfatic vaginal sunt
extensive. Porţiunea mijlocie şi superioară a
vaginului comunică superior cu limfaticele
cervicale şi drenează în ganglionul obturator, apoi
în lanţurile ganglionare iliac intern şi extern,
ulterior în ganglionii paraaortici. Treimea distală a
vaginului drenează în ganglionii inghinali şi apoi în
cei pelvini. Limfaticele peretelui posterior
comunică cu limfaticele rectului şi drenează în
ganglionii fesieri inferiori, sacrali şi rectali.
III. EVOLUŢIE NATURALĂ
localizarea cea mai frecventă este în treimea
superioară a vaginului;
nu există un consens asupra localizării mai
frecvente pe peretele vaginal antero-lateral sau
posterior. Datele ce arată că localizarea pe
peretele posterior al treimii superioare este cea
mai frecventă sprijină ipoteza conform căreia
substanţele iritante, cum ar fi secreţiile
vaginale şi semenul se localizează aici şi
produc iritaţie cronică, care ar putea favoriza
procesul carcinogenetic;
poziţia vezicii urinare anterior de vagin şi a
rectului posterior predispune la invazia directă
a acestor organe de către procesul tumoral;
diseminarea limfatică urmează căile de drenaj
limfatic ale vaginului : porţiunea mijlocie şi