110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
342<br />
În linii mari etiopatogenia anovulaţiei cronice<br />
se suprapune peste cea a amenoreei, cele două<br />
aspecte fiind în interrelaţie strânsă<br />
V.1.<br />
IMPACTUL VÂRSTEI ASUPRA<br />
FUNCŢIEI OVULATORII<br />
Numărul de foliculi este stabilit in cursul vieţii<br />
intrauterine, unica perioadă în care are loc<br />
multiplicarea ovocitelor. Odată stabilită rezerva<br />
foliculară, aceasta se consumă progresiv de-a<br />
lungul vieţii femeii. Declinul se produce dupa o<br />
curbă exponenţială începând din al doilea trimestru<br />
de viaţa intrauterină, astfel încat la naştere numărul<br />
total de foliculi este de aproximativ două milioane.<br />
La pubertate ajunge la 250.000, iar dupa 35 – 37<br />
ani rata de epuizare foliculara se accentueaza. În<br />
cursul vieţii genital active foliculii cu cel mai mare<br />
număr de receptori pentru FSH sunt primii selectaţi<br />
si epuizaţi, astfel incat, pe masura trecerii timpului<br />
rămân foliculi cu rezistenţă crescută la FSH. În<br />
consecinţă, fecundabilitatea scade. Din punct de<br />
vedere hormonal se constată o creştere a valorilor<br />
FSH in faza foliculară precoce. Dozarea FSH în<br />
această perioadă este utilă pentru selectarea<br />
pacientelor cu rezerve foliculare scazute.<br />
Mulţi factori genetici şi de mediu pot interveni<br />
in acest proces de epuizare foliculară. Astfel,<br />
fumatul este unul dintre cei mai frecvent intalniţi,<br />
rata de pierdere foliculară fiind cu 25% mai mare<br />
decât la nefumatoare. Chimioterapia si radioterapia<br />
pot epuiza complet în intervale relativ scurte de<br />
timp intreaga rezervă foliculară, în funcţie de doză.<br />
Pentru aprecierea numărului şi calităţii de<br />
foliculi a fost imaginat testul la clomifen<br />
(“clomiphene challenge test”). Acesta constă în<br />
administrarea a 100 mg clomifen citrat/zi între<br />
zilele 5 si 9 inclusiv ale ciclului menstrual, cu<br />
dozarea iniţială (ziua 3) si finală (ziua 10) a FSH.<br />
Valori crescute (peste 15 mUI/mL) la ambele<br />
evaluări indică o rezervă foliculară redusă.<br />
V.2.<br />
HIPERPROLACTINEMIA<br />
La pacientele cu prolactinoame secretante<br />
ovulaţia şi sarcina pot fi obţinute relativ facil prin<br />
reducerea nivelului circulant de prolactină cu<br />
Bromocriptina 2,5 – 7,5 mg/zi. În cazul<br />
macroprolactinoamelor, dat fiind riscul de creştere<br />
în dimensiuni în cursul sarcinii, cu apariţia de<br />
complicaţii neurologice, este indicată o abordare<br />
terapeutică mai agresivă (radioterapie, chirurgie)<br />
înaintea declanşării ovulaţiei. În cazul tumorilor<br />
mici creşterea în cursul sarcinii este minimă, cu atât<br />
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ<br />
mai mult cu cât se menţine tartamentul cu<br />
bromocriptina.<br />
IV.3. DEFICITUL DE FAZĂ<br />
LUTEALĂ<br />
Această denumire semnifică întarziere în<br />
dezvoltarea si maturarea endometrului în cursul<br />
fazei luteale. Diagnosticul este stabilit<br />
histopatologic, proba fiind obţinută prin biopsie<br />
endometrială efectuată la mijlocul fazei luteale (7<br />
zile dupa ovulaţia documentată sau ziua 21 la un<br />
ciclu de 28 zile). O întarziere mai mare de 2 zile<br />
faţă de aspectul aşteptat defineşte deficitul de fază<br />
luteală.<br />
Se datoreaza unei anomalii in producţia de<br />
progesteron si estradiol de catre corpul galben.<br />
Mult mai rar este vorba de rezistenţa celulelor<br />
endometriale faţă de progesteron.<br />
Consecinţa o reprezintă un decalaj intre o<br />
potenţială fecundare şi pregatirea endometrială<br />
pentru implantare.<br />
Tratamentul recunoaşte două variante:<br />
1. inducţia ovulaţiei cu clomifen sau<br />
gonadotropine<br />
2. suplimentare luteală cu progesteron exogen<br />
(zilele 15 – 25 ale ciclului)<br />
VI. FACTORI IMUNOLOGICI ŞI<br />
TROMBOFILIILE<br />
Afectarea fertilităţii se intalneşte la femei<br />
cunoscute cu afecţiuni autoimune (lupus eritematos<br />
sistemic, poliartrita reumatoidă) si cu trombofilii<br />
congenitale sau dobândite (sindrom<br />
antifosfolipidic, deficit de factor V Leiden, de<br />
proteina C sau S). În aceste cazuri este vorba in mai<br />
mică masură de perturbarea proceselor prefecundare,<br />
deşi se pare ca în cadrul femeilor care<br />
solicită proceduri de fertilizare in vitro un procent<br />
destul de mare este reprezentat de acest tip de<br />
paciente. Mult mai caracteristice bolii, in cazul<br />
sindromului antifosfolipidic fiind chiar elemente<br />
definitorii, sunt pierderile recurente de sarcină prin<br />
afectarea procesului de placentaţie.<br />
VII. INFERTILITATEA DE<br />
CAUZĂ GENETICĂ<br />
Anomaliile cromozomiale majore sunt<br />
asociate cu infertilitate.