110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

118
IV.2. INTERVENŢII PE UTER SAU
ANOMALII ÎN CURSUL
SARCINII ACTUALE
1. anterior naşterii:
contracţii spontane intense persistente;
stimularea contractilităţii – oxitocin sau
prostaglandine;
instilare intraamniotică de soluţii saline sau
prostaglandine;
versiune externă;
supradistensie uterină – hidramnios, sarcină
multiplă;
perforaţie prin cateterul de presiune internă;
traume externe – lovituri, arme albe;
2. în travaliu:
versiune internă;
aplicaţie de forceps;
degajare pelviană;
anomalie fetală ce destinde segmentul
inferior;
presiunea exercitată pe uter în expulzie;
extracţie manuală a placentei dificilă;
3. afecţiuni dobândite:
placenta increta sau percreta;
boală trofoblastică gestaţională;
adenomioză;
V. ANATOMIE PATOLOGICĂ
ATENŢIE! Polimorfism lezional!
În ceea ce priveşte uterul cicatriceal, este
important de diferenţiat între ruptură şi dehiscenţa
cicatricei postoperaţie cezariană: ruptura presupune
separarea cicatricei aproape pe toată întinderea sa,
cu ruptura membranelor, comunicarea cavităţii
uterine cu cea peritoneală şi pătrunderea părţilor
fetale sau chiar a fătului în cavitatea peritoneală.
Tabel 1
În funcţie de profunzime:
rupturi complete, interesând endometrul,
miometrul şi peritoneul visceral, cu
hemoperitoneu şi eventual protruzia de părţi
fetale în cavitatea peritoneală
rupturi incomplete, respectând seroasa
peritoneală, când hemoragia se extinde frecvent
în ligamentul larg cu apariţia hematomului
retroperitoneal
rupturi complicate, interesând colul,
vaginul sau vezica urinară, mult mai rar rectul
sau ureterele
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE CLINICĂ
Tabel 2
În funcţie de sediu:
rupturi ale corpului uterin, de obicei la
nivelul unei cicatrici
rupturi ale segmentului inferior, cele mai
frecvente, putând fi transversale, longitudinale
sau oblice
Fig. 1.
VI. ATITUDINE DIAGNOSTICĂ
Clinica rupturii uterine variază mult, în funcţie
de etiologie, localizarea şi întinderea leziunii,
analgezie, momentul diagnosticării.
Sindromul de preruptură uterină –
simptome ce preced ruptura uterină propriu-zisă:
hipertonie uterină;
apariţia inelului de contracţie la limita dintre
segmentul inferior şi corpul uterin, care
ascensionează şi împarte uterul în două
porţiuni (aspect de cliepsidră), prin contracţia
segmentului superior şi distensia celui inferior;
tensionarea ligamentelor rotunde, care se
percep clinic ca două corzi întinse, dureroase.
Sindromul de ruptură uterină completă, cu
mai multe etape evolutive:
1. etapa de debut:
durere intensă, brutală, ce se atenuează
treptat pe măsura instalării şocului;
încetarea contracţiilor uterine, deşi unii
autori au constatat persistenţa contracţiilor;
anomalii cardiotocografice: deceleraţii
variabile severe.