110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

36
URGENŢE OBSTETRICALE
Urgenţele obstetricale sunt responsabile de un
procent important din morbiditatea şi
mortalitatea maternofetală şi frecvent sunt tratate
inadecvat, pe de o parte din cauza lipsei de
experienţă datorată incidenţe reduse şi pe de altă
parte, din cauza rapidităţii cu care apar şi
evoluează.
Urgenţele obstetricale sunt situaţii care pot
surprinde un obstetrician mai puţin experimentat.
Anticiparea şi pregătirea sunt esenţiale şi ele duc
la prevenire. De reţinut că o urgenţă obstetricală
poate avea, în afara riscului vital imediat, impact
psihologic prelungit care se poate manifesta ca
depresie postnatală, sindrom de stres
posttraumatic etc.
CUPRINS
o Embolia amniotică
o Prolabarea de cordon ombilical
o Distocia de umăr
o Inversiunea uterină
EMBOLIA CU LICHID AMNIOTIC
I. DEFINIŢII
Sindrom clinic de gravitate extremă, caracterizat prin hipotensiune brutală, hipoxie şi coagulopatie de
consum, cu o mare variabilitate individuală în manifestările clinice : de la cazuri dramatice, în care
femeia aflată în travaliu avansat sau imediat postpartum prezintă dispnee intensă, convulsii, stop
cardiorespirator, coagulare intravasculară diseminată, hemoragie masivă şi exitus, la forme fruste, cu
dispnee uşoară, în care coagulopatia de consum este principala manifestare clinică.
.
II. INCIDENŢĂ
Deşi frecvenţa este între 1 :8000 – 1 :30000
naşteri, statisticile o situează în primele trei cauze de
mortalitate maternă. Mortalitatea la 30 minute după
declanşarea fenomenelor patologice atinge 85%.
III. ETIOLOGIE
Iniţial, s-a considerat că lichidul amniotic
pătrunde în circulaţie ca urmare a unei breşe la
nivelul barierei fiziologice ce separă
compartimentul matern de cel fetal. Expunerea
maternă la elemente fetale poate avea loc după
amniocenteză sau traumatisme abdominale,
sau, mai frecvent, în travaliu, în expulzie sau
în cursul operaţiei cezariene. În majoritatea
cazurilor aceste evenimente nu au consecinţe
clinice.
S-a considerat că bolusul de lichid amniotic ce
pătrunde în circulaţia pulmonară produce o
scădere masivă a perfuziei, bronhospasm şi şoc.
Studii recente au condus la concluzia că
mecanismul ce stă la baza emboliei amniotice
este un complex de reacţii fiziopatologice
similare celor din şocul anafilactic.