Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

ticăloșit umblarea înaintea Lui. Comorile care ar fi trebuit să-i facă să-L
preamărească pe milostivul Dătător au fost făcute obiecte de închinare, în
timp ce Dumnezeu a fost dezonorat și disprețuit.
Pământul avea acum aspectul unui haos și unei pustiiri cu neputință de
descris. Munții, cândva atât de frumoși în desăvârșita lor simetrie, erau acum
accidentați și neregulat dispuși. Pietre, colțuri de stâncă și creste sălbatice
erau presărate pe întreaga față a pământului. În multe locuri dealurile și
munții au dispărut, fără să lase vreo urmă a locului în care au fost cândva; iar
câmpiile au cedat locul lanțurilor de munți. În unele părți, aceste schimbări
erau mult mai evidente decât în altele. Acolo unde cândva fuseseră cele mai
bogate comori de pe pământ, comori de aur, argint și pietre prețioase, se
puteau vedea semnele cele mai teribile ale judecății divine. Dar în ținuturile
ce nu fuseseră locuite și în acelea în care nelegiuirea fusese mai mică,
urmările judecății divine erau mai ușoare.
În timpul potopului, păduri imense au fost îngropate sub pământ.
Acestea s-au transformat de atunci în cărbuni, formând straturi uriașe ce
există în zilele noastre, dând de asemenea naștere la marile zăcăminte de
petrol. Cărbunele și petrolul se aprind adesea și ard sub scoarța pământului.
În felul acesta stâncile se înfierbântă, piatra de var arde și fierul se topește.
Acțiunea apei asupra pietrei de var sporește furia căldurii teribile, fapt ce dă
loc la cutremure, vulcani și alte fenomene groaznice. Când focul și apa vin în
contact cu straturile de stânci și minereu, atunci se declanșează explozii în
interior, explozii asemenea unor tunete înfundate. Aerul este fierbinte și
sufocant. Se declanșează apoi erupții vulcanice; și, întrucât adesea acestea nu
izbutesc să deschidă suficient loc pentru elementele înfierbântate, pământul
însuși se convulsionează, fața lui se înalță și se coboară asemenea valurilor
mării și la suprafață apar mari crăpături și uneori sunt înghițite orașe, sate și
munți în flăcări. Aceste manifestări extraordinare vor fi din ce în ce mai dese
și mai teribile chiar înainte de evenimentul revenirii lui Isus Hristos și de
sfârșitul Planului de Mântuire, ca semne ale nimicirii grabnice a pământului.
100