Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 44
Trecerea Iordanului
Capitol bazat pe textele din Iosua 1 până la 5, 12.
Izraeliții au plâns mult după conducătorul luat de la ei și, în cinstea lui,
s-au ținut treizeci de zile de ceremonii speciale. Niciodată înainte de plecarea
lui nu recunoscuseră valoarea sfaturilor lui înțelepte, simțămintele lui
părintești, pline de gingășie, și credința lui neclintită. Cu o nouă și profundă
apreciere, ei și-au amintit de lecțiile prețioase pe care el li le dăduse pe când
era încă cu ei.
Moise era mort, dar influența lui n-a murit o dată cu el. Aceasta urma
să trăiască mai departe și să renască în inima poporului său. Multă vreme
urma ca amintirea acestei vieți altruiste și sfinte să rămână scumpă pentru ei;
cu putere liniștită și convingătoare, ea avea să influențeze însăși viața acelora
care în decursul vieții lui nu luaseră seama la cuvintele sale dătătoare de
viață. După cum strălucirea soarelui care apune luminează vârful munților
chiar și după ce soarele a scăpătat de mult dincolo de înălțimi, la fel faptele
celor buni, curați și sfinți împrăștie lumină după ce ei de multă vreme au
plecat. Faptele lor, cuvintele lor, exemplul lor trăiesc veșnic. „Pomenirea
celui neprihănit ține în veci.” (Psalmii 112, 6.)
Deși erau plini de durere pentru această pierdere mare, ei înțelegeau
totuși că nu erau părăsiți. Ziua, stâlpul de nor stătea deasupra cortului
întâlnirii, iar noaptea, stâlpul de foc, ca asigurare că Dumnezeu continua să
fie Sprijinitorul și Conducătorul lor, dacă ei aveau să umble pe calea
poruncilor Lui.
520