Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

înarmați ca să dea piept cu o oaste bine înarmată și bine disciplinată. În ce
privește iscusința în cele ale războiului, vrăjmașii lor erau în avantaj.
Omenește vorbind, izraeliților avea să li se pregătească un sfârșit grabnic.
Dar Moise își ținea privirea îndreptată către stâlpul de nor și îi încuraja
pe oameni cu realitatea faptului că semnul prezenței lui Dumnezeu încă era
cu ei. În același timp, le-a dat ordin să facă tot ce stătea în puterea omului să
facă, pentru a se pregăti de război. Vrăjmașii lor erau nerăbdători să înceapă
bătălia și așteptau plini de încredere să-i șteargă de pe fața pământului pe
izraeliții nepregătiți. Dar, din partea Stăpânului a tot pământul, Moise a
primit următoarea poruncă: „Sculați-vă, plecați și treceți pârâul Arnon. Iată
îți dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, amoritul, și țara lui. Începe
cucerirea, fă război cu el! De azi încolo voi băga groaza și frica de tine în
toate popoarele de sub cer și la auzul faimei tale vor tremura și se vor îngrozi
de tine.” (Deuteronom 2, 24.25.)
Neamurile acestea de la marginea Canaanului ar fi fost cruțate dacă în
vrăjmășia lor față de cuvântul Domnului nu s-ar fi împotrivit înaintării lui
Israel. Domnul Se dovedise a fi îndelung răbdător și plin de milă și de iubire
față de aceste neamuri păgâne. Atunci când i-a arătat lui Avraam într-o
viziune că urmașii lui vor fi patru sute de ani într-o țară străină, Domnul i-a
dat făgăduința: „În al patrulea neam ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea
amoriților nu și-a ajuns încă vârful”. (Geneza 15, 16.) Cu toate că amoriții
erau niște idolatri a căror viață pe drept era pierdută, datorită marii lor
nelegiuiri, Dumnezeu i-a cruțat timp de patru sute de ani pentru a le oferi
dovezi ce nu pot fi tăgăduite, despre faptul că El este adevăratul Dumnezeu,
Creatorul cerului și al pământului. Le erau cunoscute toate minunile pe care
El le făcuse de la ieșirea izraeliților din Egipt. Dovezi aveau destule; ar fi
putut cunoaște adevărul dacă ar fi fost gata să se lase de idolatria și
nelegiuirile lor. Dar ei au lepădat lumina și s-au lipit tare de idolii lor.
Când Domnul și-a adus poporul pentru a doua oară la hotarele
468