Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

era acolo, înaintea ochilor lor, intrarea în grădină fiind închisă de către
îngerii păzitori. Lucrarea și ordinea creațiunii, grădina Edenului, istoria celor
doi pomi ai ei, atât de strâns legați de destinul omului, erau fapte ce nu
puteau fi negate. Iar existența și suprema autoritate a lui Dumnezeu,
obligativitatea Legii Sale erau adevăruri pe care oamenii nu se grăbeau să le
pună sub semnul întrebării, atâta vreme cât Adam era printre ei.
Cu toată dezvoltarea nelegiuirii, a existat totuși un șir de bărbați sfinți
care, înălțați și înnobilați prin comuniunea lor cu Dumnezeu, au trăit ca în
compania cerului. Ei au fost oameni de o impresionantă putere intelectuală și
ai unor minunate realizări. Ei au avut o misiune mare și sfântă -- aceea de a
dezvolta un caracter neprihănit, de a-i învăța pe ceilalți lecția sfințeniei, și
aceasta nu numai pe cei din timpul lor, dar și din generațiile ce aveau să vină
după ei. Dintre aceștia, numai puțini dintre cei mai proeminenți sunt
menționați în Sfintele Scripturi; dar, în decursul tuturor veacurilor,
Dumnezeu a avut martori credincioși și închinători cu inima curată.
Despre Enoh este scris că a trăit șaizeci și cinci de ani și a avut un fiu.
După aceea el a umblat cu Dumnezeu încă trei sute de ani. În timpul acestor
primi ani, Enoh Îl iubise pe Dumnezeu și avusese temere de El, păzind
poruncile Lui. El a fost unul din șirul de bărbați sfinți, păstrători ai adevăratei
credințe, strămoși ai seminței promise. De pe buzele lui Adam el a învățat
istoria cea întunecată a căderii și bucuria harului lui Dumnezeu, așa cum era
văzută în făgăduința făcută, și el s-a încrezut în Răscumpărătorul ce avea să
vină. Dar, după nașterea primului său fiu, Enoh a ajuns la o experiență mai
înaltă; el a fost atras într-o mai strânsă legătură cu Dumnezeu. El și-a dat
seama mult mai bine de obligațiile și răspunderea sa ca fiu al lui Dumnezeu.
Iar când a văzut iubirea copilului pentru tatăl său, încrederea sa simplă în
grija și ocrotirea sa, când a simțit profunda afecțiune a inimii sale pentru fiul
său întâi născut, el a învățat atunci lecția prețioasă a iubirii minunate a lui
Dumnezeu față de oameni, manifestată în dăruirea Fiului Său, cum și
încrederea pe care copiii lui Dumnezeu pot s-o aibă în cerescul lor Tată.
73