Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 40
Balaam
Capitol bazat pe textele din Numeri 22 până la 24.
După ce s-au întors de la cucerirea Basanului, la Iordan, izraeliții au
tăbărât, în vederea apropiatei cuceriri a Canaanului, de-a lungul râului, ceva
mai sus de vărsarea lui în Marea Moartă, chiar în fața câmpiei Ierihonului. Se
aflau acum la hotarele Moabului, iar moabiții erau cuprinși de spaimă din
cauza apropierii năvălitorilor.
Moabiții nu fuseseră supărați cu nimic de Israel, totuși ei urmăriseră cu
mare îngrijorare tot ce se petrecuse în țările vecine. Amoriții, din fața cărora
fuseseră nevoiți să se retragă, au fost înfrânți de evrei, iar ținutul care le
fusese smuls moabiților de către amoriți se afla acum în mâinile lui Israel.
Oștile Basanului cedaseră în fața puterii tainice, ascunse în stâlpul de nor, iar
uriașele cetăți întărite fuseseră luate de evrei. Moabiții nu îndrăzneau să
pornească la un atac împotriva lor; părea că e fără nădejde să lupte împotriva
lor cu armele, când vedeau puterea supraomenească ce lupta pentru evrei.
Dar ei, așa cum făcuse și faraon, s-au hotărât să ia ca ajutor puterea
vrăjitoriei pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu. Voiau să aducă un
blestem asupra lui Israel.
Moabiții erau strâns uniți cu madianiții atât prin legături de
naționalitate, cât și de credință. Iar Balac, împăratul Moabului, a stârnit
temerile poporului înrudit cu ei și a reușit să-i câștige colaborarea în
planurile lui împotriva lui Israel, trimițând solia următoare: „Mulțimea
aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paște boul verdeața de
pe câmp”. Se spunea despre Balaam, un locuitor din Mesopotamia, că avea
473