Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

au strâns îngerii cei sfinți, o mare și nenumărată mulțime -- „de zece mii de
ori zece mii și mii de mii” (Apocalipsa 5, 11), îngeri ce ocupau cele mai
înalte poziții, ca și îngerii slujitori și supuși, bucurându-se în lumina ce se
revărsa asupra lor din prezența Dumnezeirii. Înaintea locuitorilor cerului
strânși laolaltă, Împăratul cerurilor declară că nimeni în afară de Hristos,
singurul Fiu al lui Dumnezeu, nu putea pătrunde în totul în planurile Sale și
Lui I-a fost încredințată aducerea la îndeplinire a planurilor mărețe ale
voinței Sale. Fiul lui Dumnezeu adusese la îndeplinire voința Tatălui în
crearea tuturor oștilor cerești; și Lui, Celui deopotrivă cu Dumnezeu, I se
cuvenea închinarea și ascultarea lor. Hristos avea încă să exercite puterea
divină în aducerea la existență a pământului și a locuitorilor lui. Dar în toate
acestea, El nu va căuta pentru Sine puterea și înălțarea, contrar planului lui
Dumnezeu, ci El va înălța slava Tatălui și va aduce la îndeplinire planurile
Sale de binefacere și iubire.
Plini de bucurie, îngerii au recunoscut supremația lui Hristos și s-au
plecat înaintea Lui, manifestându-și astfel iubirea și adorarea lor. Lucifer s-a
plecat împreună cu ei, dar în inima sa se dădea o luptă stranie, teribilă.
Adevărul, dreptatea și credincioșia se luptau împotriva urii și geloziei. Pentru
un timp, se părea că influența îngerilor buni îl câștigase de partea lor. În timp
ce cântecele de laudă se înălțau în tonuri melodioase, amplificate de miile de
voci cu bucurie în glas, spiritul răului părea că a dispărut; o iubire cu
neputință de descris a mișcat întreaga lui ființă; sufletul său, în armonie cu
închinătorii lipsiți de păcat, s-a îndreptat plin de iubire spre Tatăl și Fiul. Dar,
din cauza dorinței sale de mărire, mândria a pus iarăși stăpânire pe el.
Dorința lui de supremație a reapărut și ura față de Hristos a fost iarăși nutrită.
Înaltele onoruri ce i-au fost conferite lui Lucifer n-au fost apreciate ca fiind
darul special al lui Dumnezeu și, în consecință, nu considera că este de
datoria lui să mulțumească Creatorului său. El se glorifica în strălucirea și
înălțarea sa, tinzând să fie egal cu Dumnezeu. El a fost iubit și respectat de
către oștile cerești, iar îngerii se delectau în executarea poruncilor lui, el fiind
îmbrăcat în înțelepciune și slavă mai presus de toți ceilalți. Și totuși, Fiul lui
16