Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

o față de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și
iată că acum fac două tabere. Izbăvește-mă, Te rog, din mâna fratelui meu,
din mâna lui Esau, căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească pe
mine, pe mame și pe copii”. (Geneza 32, 9-11.)
Ajungând la râul Iaboc, întrucât noaptea se lăsase, Iacov și-a trimis
familia dincolo de râu, în timp ce el a rămas singur dincoace de râu. Se
hotărâse să petreacă noaptea în rugăciune și dorea să fie singur cu
Dumnezeu. Dumnezeu putea să înmoaie inima lui Esau. În El era toată
nădejdea patriarhului.
Era o regiune muntoasă, izolată, refugiul animalelor sălbatice și
ascunzișul tâlharilor și ucigașilor. Singur și fără apărare, Iacov s-a plecat în
disperarea sa până la pământ. Era miezul nopții. Tot ceea ce făcuse ca viața
sa să fie scumpă pentru el era acum departe, expus primejdiei și morții. Dar
cel mai amar dintre toate era gândul că păcatul său a fost acela care a adus
această primejdie asupra celor nevinovați. Cu strigăt de disperare și lacrimi,
el și-a înălțat rugăciunea înaintea lui Dumnezeu. Deodată, o mână puternică
s-a lăsat asupra sa. El a crezut că un vrăjmaș căuta să-i ia viața și a făcut
eforturi ca să scape din strânsoarea celui care l-a atacat. În întunericul nopții
cei doi se luptau pentru biruință. Nu s-a rostit nici un cuvânt, dar Iacov și-a
pus toată puterea și n-a slăbit eforturile sale nici chiar pentru un singur
moment. În timp ce se lupta astfel pe viață și pe moarte, sentimentul
vinovăției apăsa asupra sufletului său; păcatele sale s-au ridicat în fața sa,
despărțindu-l de Dumnezeu. Dar în teribila sa disperare și-a amintit de
făgăduințele lui Dumnezeu și inima sa întreagă s-a îndreptat către El, cerând
mila Sa. Lupta a continuat până aproape de ziuă, când străinul și-a pus
degetul pe coapsa lui Iacov și imediat acesta a început să șchiopăteze.
Patriarhul și-a dat seama cine era Cel cu care se luptase. El a văzut că fusese
în luptă cu un sol ceresc și, din cauza aceasta, cu tot efortul său aproape
supraomenesc, nu putuse câștiga biruința. Era Hristos, „Îngerul
legământului”, care Se descoperise pe Sine lui Iacov. Patriarhul era acum
199