Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

binecuvânta pe Avraam și numai Lui trebuia să-I fie adusă slava.
Un altul care a ieșit să-l întâmpine pe patriarhul victorios a fost
Melhisedec, împăratul Salemului, care a adus pâine și vin pentru înviorarea
oastei lui. Ca „preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt”, el a rostit o
binecuvântare asupra lui Avraam și a adus mulțumiri lui Dumnezeu, care
săvârșise o eliberare așa de mare prin servul Său. Și Avraam „i-a dat
zeciuială din toate”. (Geneza 14, 17-20.)
Avraam s-a întors voios la corturile și turmele sale, dar mintea sa era
frământată de gânduri chinuitoare. El fusese un om al păcii și, cât a fost cu
putință, s-a ferit de vrăjmășie și ceartă; acum el retrăia scenele de măcel la
care fusese martor. Fără îndoială că națiunile ale căror forțe au fost înfrânte
urmau să invadeze din nou Canaanul și aveau să facă din el ținta deosebită a
răzbunării lor. Ajungând astfel să fie amestecat în certurile naționale, viața
lui pașnică și liniștită avea să fie nimicită. Mai mult chiar, el nu intrase încă
în posesia Canaanului și nici nu putea nădăjdui acum să aibă un moștenitor,
față de care să se împlinească făgăduința făcută.
Într-o viziune de noapte, a fost auzit din nou glasul divin: „Avraame,
nu te teme” au fost cuvintele Prințului prinților; „Eu sunt scutul tău, și
răsplata ta cea foarte mare”. Dar mintea sa era așa de copleșită de gânduri
negre, încât nu putea să prindă acum făgăduința cu o încredere neîndoielnică,
așa ca până atunci. El s-a rugat să i se dea o dovadă palpabilă că aceasta se
va împlini. Și cum avea oare să se împlinească făgăduința legământului, atâta
vreme cât nu i se dădea un fiu? „Ce-mi vei da”, spuse el, „căci mor fără
copii?... Și slujitorul născut în casa mea va fi moștenitorul meu”. El a propus
ca Eliezer, slujitorul său credincios, să fie -- prin adopțiune -- fiul său și,
deci, moștenitor al averilor sale. Dar i s-a dat asigurarea că propriul său copil
avea să fie moștenitorul său. Apoi a fost dus afară din cortul său și i s-a spus
să privească stelele nenumărate ce sclipesc pe bolta cerului; în timp ce el
făcea acest lucru, s-au rostit cuvintele: „Așa va fi sămânța ta”. (Geneza 15, 2-
131