Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora”. (Evrei 9, 28.)
Mântuitorul nostru nu trebuia să Se jertfească a doua oară; iar aceia care
caută binecuvântările harului Său au nevoie numai să ceară acestea în
Numele lui Isus, revărsându-și astfel dorința inimii în rugăciune plină de
căință. O astfel de rugăciune va aduce înaintea Domnului oștirilor rănile lui
Isus și atunci din nou va curge sângele dătător de viață, simbolizat prin
revărsarea apei dătătoare de viață pentru Israel.
Revărsarea apei din stâncă în pustie era sărbătorită de izraeliți după
așezarea lor în Canaan, cu manifestări de mare bucurie. În timpul Domnului
Hristos, sărbătoarea aceasta ajunsese cea mai impresionantă ceremonie. Ea
avea loc cu ocazia Sărbătorii corturilor, când erau adunați la Ierusalim
oameni din toată țara. În fiecare dintre cele șapte zile ale acestei sărbători,
preoții ieșeau însoțiți de muzică și de corul leviților pentru a scoate apă întrun
vas de aur din apa Siloamului. Ei erau urmați de mulțimea credincioșilor,
toți cei care puteau să se apropie de apă și să bea din ea, în timp ce răsuna
cântecul de sărbătoare: „Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii”.
(Isaia 12, 3.) Apoi, apa scoasă de preoți era purtată la templu în mijlocul
sunetului trâmbițelor și al cântării pline de solemnitate: „Picioarele mi se
opresc în porțile tale, Ierusalime”. (Psalmii 122, 2.) În timp ce cântecele de
laudă răsunau, iar mulțimea își alătura glasul într-un cor triumfal, acompaniat
de cântecul instrumentelor și al trâmbițelor care sunau cu putere, apa era
vărsată pe altarul arderii de tot.
Mântuitorul S-a folosit de slujba aceasta simbolică pentru a îndrepta
mintea oamenilor la binecuvântările pe care El a venit să le aducă. „În ziua
de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului”, vocea Sa a fost auzită în
tonuri ce răsunau prin curțile templului: „«Dacă însetează cineva, să vină la
Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie,
cum zice Scriptura». Spunea cuvintele acestea despre Duhul”, declara Ioan,
„pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El”. (Ioan 7, 37-39.) Apa
înviorătoare, țâșnind într-un pământ pustiu și secetos, face ca pustia să
444