Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

iar îngerii cerului li se alătură în lucrarea pe care o au de îndeplinit pe
pământ.
În timpul rămânerii sale în Egipt, Avraam a dat dovadă de faptul că nu
se eliberase de slăbiciunile și imperfecțiunile omenești. Ascunzând faptul că
Sara era soția sa, el a dat pe față neîncredere în purtarea de grijă divină, o
lipsă a acelei alese credințe și a curajului, de atâtea ori și în mod nobil
exemplificate în viața lui. Sara era foarte frumoasă și el nu se îndoia de
faptul că egiptenii aceia negricioși o vor pofti pe frumoasa străină și, pentru a
fi a lor, nu se vor da înapoi de a-l ucide pe soțul ei. El a considerat că nu se
făcea vinovat de minciună, prezentând-o pe Sara ca fiind sora sa, pentru că
ea era fiica tatălui său, dar nu era și fiica mamei sale. Dar ascunderea
legăturilor reale dintre ei a fost o minciună. Dumnezeu nu poate aproba nici
o deviere de la o strictă integritate. Datorită lipsei de credință a lui Avraam,
Sara a fost pusă într-o mare primejdie. Împăratul Egiptului, fiind informat de
frumusețea ei, a adus-o în palatul său, având de gând s-o ia de soție. Dar
Dumnezeu, în mila Sa, a ocrotit-o pe Sara, trimițând judecățile Lui asupra
casei imperiale. În acest fel, monarhul a aflat adevărul în această problemă
și, mâniat că fusese înșelat, l-a mustrat pe Avraam și i-a înapoiat soția,
spunând: „Ce mi-ai făcut?.. De ce ai zis: «Este sora mea» și am luat-o astfel
de nevastă? Acum, iată-ți nevasta, ia-o și pleacă”. (Geneza 12, 18.19.)
Avraam a fost umplut cu multe daruri de către împărat; chiar și acum
faraon nu a îngăduit să i se facă vreun rău lui sau celor ce erau cu el, ci a
poruncit ca o gardă să-l petreacă în siguranță în afara granițelor împărăției
sale. În vremea aceea, s-au făcut legi care interziceau egiptenilor să aibă
legături cu păstorii străini, relații așa de familiare, cum ar fi a mânca și a bea
cu ei. Îndepărtarea lui Avraam de către faraon a fost amabilă și generoasă;
dar el i-a cerut să părăsească Egiptul, căci nu și-a putut permite să-i îngăduie
să rămână. Din neștiință, el fusese aproape să-i facă o mare pagubă, dar
Dumnezeu a intervenit și l-a scăpat pe monarh de a comite un așa mare
păcat. Faraon a văzut în acest străin un om pe care Dumnezeul cerului l-a
124