Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

la aducerea de jertfe, ci trebuia numai să fie o mărturie că, deși erau
despărțiți unii de alții prin râu, aveau aceeași credință ca și frații lor din
Canaan. Se temuseră că fiii lor ar putea să fie alungați de la sanctuar în
viitor, ca neavând parte în Israel. În asemenea împrejurări, altarul acesta,
zidit după chipul altarului Domnului de la Silo, urma să fie mărturie că
ziditorii lui fuseseră și ei închinători ai viului Dumnezeu.
Delegații au primit cu bucurie explicația aceasta și le-au dus vestea cea
bună acelora care îi trimiseseră. Toate planurile de război au fost oprite, iar
poporul s-a bucurat foarte mult și a lăudat pe Dumnezeu.
Copiii lui Gad și ai lui Ruben au pus o inscripție pe altarul lor, care
arăta scopul pentru care fusese ridicat: „El este martor între noi că Domnul
este Dumnezeu”. În felul acesta, au căutat să evite greșite înțelegeri pentru
mai târziu și să îndepărteze orice ar fi dus la ispită.
De câte ori se ivesc greutăți mari din simple neînțelegeri chiar între
persoane care sunt călăuzite de cele mai demne motive! Și fără exercitarea
iubirii și a îngăduinței, ce rezultate serioase și chiar fatale pot urma! Cele
zece seminții și-au amintit cum, în cazul lui Acan, Dumnezeu a mustrat
neglijența lor de a descoperi păcatul care exista între ei. De astă dată se
hotărâseră să procedeze grabnic și hotărât; dar, căutând să fugă de prima
greșeală, au căzut în cealaltă extremă. În loc să cerceteze cu blândețe pentru
a afla situația adevărată, i-au certat și judecat pe frații lor. Dacă bărbații lui
Gad și Ruben ar fi răspuns în același spirit, ar fi urmat un război. Pe de o
parte, dacă este de mare însemnătate ca păcatul să fie tratat cu asprime și
hotărâre, pe de altă parte este de aceeași însemnătate să se evite judecățile
pripite și bănuielile neîntemeiate.
Deși mulți sunt sensibili la cea mai mică mustrare cu privire la propria
lor purtare, devin prea aspri în purtarea lor cu aceia pe care îi socotesc
562