Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 64
David ca fugar
Capitol bazat pe textele din 1 Samuel 18 până la 22.
După înfrângerea lui Goliat, Saul l-a reținut la sine pe David și nu l-a
mai lăsat să se înapoieze la tatăl său. „Și de atunci sufletul lui Ionatan s-a
alipit de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el”. Ionatan și
David au făcut un legământ, de a se uni ca frați, iar fiul împăratului „a scos
mantaua pe care o purta ca să i-o dea lui David; și i-a dat hainele sale, chiar
sabia, arcul și cingătoarea lui”. Lui David i s-au încredințat răspunderi
importante și, cu toate acestea, el și-a păstrat modestia și a câștigat simpatia
atât a poporului, cât și a familiei împărătești.
„David se ducea și izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul în
fruntea oamenilor de război”. David era prevăzător și credincios și era lucru
vădit că binecuvântarea lui Dumnezeu îl însoțea. Saul își dădea seama din
când în când cât de incapabil este să-l conducă pe Israel și a recunoscut că
împărăția ar fi mai întărită dacă ar avea lângă sine pe cineva care primește
îndrumări de la Dumnezeu. Și, întrucât David era binecuvântat și apărat de
Domnul, se putea ca prezența sa să fie ca un scut pentru Saul, dacă mergea
cu el la război.
Providența divină rânduise ca David să fie unit cu Saul. Poziția pe care
David o avea la curte îi oferea ocazii ca să cunoască problemele conducerii
în vederea pregătirii pentru viitoarea lui mărire. Aceasta îi dădea posibilitatea
de a câștiga încrederea poporului. Dezamăgirile și greutățile ce s-au abătut
asupra lui datorită vrăjmășiei lui Saul i-au dovedit cât este de dependent de
Dumnezeu și câtă nevoie avea de a-și pune toată încrederea în El. Chiar și
709