Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

de arhitecți și meseriași, cum și coloane lungi de care încărcate cu lemn
scump de cedru și alte materiale de preț.
Puterea crescândă a israeliților prin unirea lor sub domnia lui David,
cucerirea cetății Iebus, cum și alianța cu Hiram, domnitorul Tirului, au trezit
vrăjmășia filistenilor, care au invadat din nou țara cu o oaste puternică,
întinzându-se în valea Refaim, la o foarte mică depărtare de Ierusalim. David
se retrăsese cu oamenii lui în cetățuia Sionului pentru a aștepta îndrumare de
la Dumnezeu. David L-a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva
filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Și Domnul i-a zis lui David: „Suie-te,
căci voi da pe filisteni în mâinile tale.” (2 Samuel 5, 17-25.)
David s-a aruncat îndată asupra inamicului, l-a înfrânt și l-a zdrobit,
luându-i idolii pe care-i adusese pentru a-și asigura biruința. Înfuriați de
umilința înfrângerii, filistenii au adunat o oaste și mai mare și s-au întors la
luptă. Și din nou „s-au răspândit în valea Refaim”. Din nou David L-a căutat
pe Domnul și Marele „Eu Sunt” a luat conducerea oștirii lui Israel.
Dumnezeu l-a îndrumat pe David spunând: „Să nu te sui; ci ia-i pe la
spate, și mergi asupra lor în dreptul duzilor. Când vei auzi un vuiet de pași în
vârful duzilor să te grăbești, căci Domnul merge înaintea ta, ca să bați oștirea
filistenilor.” Dacă, asemenea lui Saul, David și-ar fi ales propria sa cale, n-ar
fi izbutit. Dar el a făcut așa cum îi poruncise Domnul și „oastea filistenilor a
fost bătută de la Gabaon până la Ghezer. Faima lui David s-a răspândit în
toată țara, și Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile”. (1 Cronici
14, 16.17.)
Acum, după ce și-a întărit bine tronul și a scăpat de invaziile
vrăjmașilor din afară, David a trecut la realizarea unui plan plăcut lui, și
anume să aducă chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim. Mult timp chivotul
rămăsese la Chiriat-Iearim, la vreo cincisprezece kilometri depărtare; dar era
768