Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Domnul prezisese mai de mult prin profeții Săi că Israel avea să fie
stăpânit de un împărat; dar din aceasta nu reiese că forma aceasta de
guvernământ ar fi fost cea mai bună pentru ei sau ar fi fost după voia Lui. El
i-a îngăduit poporului să urmeze propria lui alegere, deoarece a refuzat să se
conducă după sfatul Său. Osea spune că Domnul, în mânia Lui (Osea 13,
11), le-a dat un împărat. Când oamenii aleg să meargă pe căile lor fără să
ceară sfat de la Dumnezeu sau dacă acționează împotriva voinței Lui clar
descoperite, El le satisface dorințele pentru ca, prin experiența amară care
urmează, să-i facă să-și dea seama de nebunia lor și să se căiască de păcatele
lor. Tot ce dorește inima omului împotriva voii lui Dumnezeu se va dovedi în
final că e mai mult un necaz decât o bucurie. Dumnezeu dorea ca poporul
Său să privească la El ca fiind unicul Legiuitor și unicul Izvor de putere.
Simțind dependența lor de Dumnezeu, ei aveau să fie continuu atrași tot mai
aproape de El. Aveau să fie înălțați, înnobilați și făcuți corespunzători pentru
înaltul destin la care El îi chemase ca popor ales al Său. Dar prin așezarea
unui om pe tron, gândurile lor erau îndepărtate de Dumnezeu. În cazul acesta
își puneau nădejdea mai mult în om și mai puțin în puterea dumnezeiască, iar
greșelile împăratului aveau să-i ducă la păcat și să îndepărteze națiunea de
Dumnezeu.
Samuel a primit porunca să satisfacă cererea, dar să-i avertizeze cu
privire la dezaprobarea lui Dumnezeu și să le facă cunoscute urmările
umblării lor. „Samuel a spus toate cuvintele Domnului, poporului care-i
cerea un împărat”. În chip credincios, el le-a descris poverile ce vor fi
așezate asupra lor și le-a arătat deosebirea dintre o astfel de stare de apăsare
și starea lor actuală de relativă libertate și prosperitate. Împăratul lor urma să
imite strălucirea și fastul altor monarhi și, pentru întreținerea acestora, în
mod necesar trebuia să vină la ei cu cereri grele atât în ce privește persoana,
cât și averea lor. Tinerii lor cei mai destoinici aveau să fie luați în slujba sa.
Pe fiii lor urma să-i ia la carele sale și între călăreții lui, ca să alerge înaintea
carului lui. Ei trebuia să umple rândurile oștirii lui și să-i facă armele de
661