Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

întâlnească în Egipt datorită ocupației lor, deoarece toți păstorii erau „o
urâciune pentru egipteni”, avea să-i facă în stare să rămână un popor
deosebit, aparte, ajutându-i astfel să rămână departe de participarea la
idolatria Egiptului.
Ajungând în Egipt, grupul s-a dus direct în ținutul Gosen. Acolo a venit
Iosif în carul său oficial, însoțit de o suită princiară. Strălucirea din jurul său
și demnitatea poziției sale au fost uitate; un singur gând îi umplea mintea, o
singură dorință îi mișca inima. Privind la călătorii care se apropiau, iubirea,
ale cărei daruri fuseseră reprimate atât de mulți și îndelungați ani, nu a mai
putut fi nicidecum controlată. El a sărit din carul său și a alergat înainte
pentru a-i ura tatălui său bun venit. „Cum l-a văzut, s-a aruncat pe gâtul lui și
a plâns multă vreme pe gâtul lui. Israel a zis lui Iosif: «Acum pot să mor,
fiindcă ți-am văzut fața, și tu tot mai trăiești»”. (Versetul 29-30.)
Iosif i-a luat pe cinci dintre frații săi ca să-i prezinte lui faraon și să
primească de la el în dar pământul unde să-și așeze viitoarea lor locuință.
Recunoștința față de primul său ministru l-ar fi putut face pe monarh să-i
onoreze, dându-le slujbe de stat, dar Iosif, credincios adorării lui Iehova, a
căutat să-i salveze pe frații lui de ispitele la care ar fi fost supuși la curtea
păgână; de aceea i-a sfătuit ca, atunci când vor fi întrebați de împărat, să-i
spună în mod deschis adevărata lor ocupație. Fiii lui Iacov au urmat acest
sfat, având grijă, de asemenea, să spună că ei au venit să locuiască o vreme
în țară, nu ca să rămână acolo, rezervându-și astfel dreptul să plece atunci
când hotărau să facă lucrul acesta. Împăratul le-a hotărât un loc de locuit, așa
cum le-a făgăduit, în „cea mai bună parte a țării”, în ținutul Gosen.
Nu mult după sosirea lor, Iosif l-a dus pe tatăl său ca să fie, de
asemenea, prezentat împăratului. Patriarhul era străin în ceea ce privește
comportarea la curțile împărătești; dar, în mijlocul scenelor mărețe ale
naturii, el comunicase cu un Monarh mult mai puternic; iar acum, conștient
de superioritatea lui, ridică mâinile și îl binecuvântă pe faraon.
239