Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Balac către Balaam suna astfel: „Nu mai pune piedici și vino la mine; căci îți
voi da multă cinste și voi face tot ce vei spune; numai vino, te rog, și
blastămă poporul acesta.”
Balaam a fost pus a doua oară la încercare. În răspunsul său la cererea
trimișilor, el se făcea că manifestă o mare credincioșie și incoruptibilitate,
asigurându-i că oricât de mult aur și argint i s-ar oferi, n-ar putea fi
determinat să lucreze împotriva voinței lui Dumnezeu. Dar, în același timp,
el dorea să facă și pe voia împăratului; și, cu toate că voia lui Dumnezeu îi
era binecunoscută, i-a îndemnat pe soli să rămână acolo peste noapte, ca să-L
mai întrebe o dată pe Dumnezeu, ca și când Atotputernicul ar fi om, care
poate fi dus cu vorba.
În timpul nopții, Domnul i Se arătă lui Balaam și îi spuse: „Fiindcă
oamenii aceștia au venit să te cheme, scoală-te și du-te cu ei; dar să faci
numai ce-ți voi spune.” În felul acesta, Domnul dorea să-i îngăduie lui
Balaam să-și împlinească voia, pentru că stăruia mereu. El nu umbla după
ascultarea de Dumnezeu, ci mergea pe calea aleasă de el și apoi se străduia
să obțină aprobarea lui Dumnezeu.
Sunt și astăzi mii de oameni care merg pe aceeași cale. Dacă datoria s-
ar potrivi cu înclinațiile inimii lor, nu le-ar veni greu s-o recunoască. Ea le
este lămurit arătată în Biblie sau le este în mod clar arătată de împrejurări și
rațiune. Dar, pentru că dovezile acestea sunt potrivnice dorințelor și
înclinațiilor lor, adesea, ei dau la o parte aceste dovezi și se încumetă să vină
la Dumnezeu ca să afle de la El ce au de făcut. Cu o mare și aparentă
conștiinciozitate ei se roagă îndelung și stăruitor, cerând lumină. Dar
Dumnezeu nu Se va lăsa să fie luat în râs. Adesea, El îi lasă pe unii ca aceștia
să-și urmeze propriile lor dorințe și să suporte consecințele. „Dar poporul
Meu n-a ascultat glasul Meu, ... atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii
lor.” (Psalmii 81, 11-12.) Dacă cineva știe bine care-i este datoria, să nu
îndrăznească să vină la Dumnezeu cu cererea de a-l scuti de împlinirea ei.
476